Acest pasaj din Cartea Înțelepciunii lui Solomon este o rugăciune profundă și o meditație asupra rolului și importanței înțelepciunii divine în viața și acțiunile umane. Autorul începe prin a recunoaște că Dumnezeu este sursa tuturor lucrurilor și Creatorul înțelepciunii. El cere înțelepciunea care “stă aproape de scaunul” lui Dumnezeu, subliniind că adevărata înțelepciune vine de la Dumnezeu.
Autorul își exprimă umilința și recunoaște limitările umane, inclusiv slăbiciunea și viața scurtă. El înțelege că, fără înțelepciunea divină, chiar și cei mai desăvârșiți oameni sunt limitați. Pasajul face referire la responsabilitatea de a conduce și judeca poporul, subliniind că înțelepciunea este esențială pentru a conduce cu dreptate și cuviință.
Autorul cere ca înțelepciunea să fie trimisă pentru a-l ajuta în ostenelile sale și pentru a-l ghida în deciziile sale, astfel încât acțiunile sale să fie plăcute lui Dumnezeu. Pasajul subliniază că gândurile umane sunt adesea nesigure și că oamenii au dificultăți în a înțelege chiar lucrurile pământești, cu atât mai mult cele cerești.
Autorul recunoaște că fără înțelepciunea și Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, oamenii nu pot înțelege planurile sau voința lui Dumnezeu. În final, pasajul afirmă că prin înțelepciune, oamenii pot învăța ceea ce este plăcut lui Dumnezeu și pot ajunge la mântuire.
În concluzie, acest pasaj reflectă asupra importanței vitale a înțelepciunii divine în viața umană, în special în contextul conducerii și al luării deciziilor. Înțelepciunea este văzută ca un dar de la Dumnezeu, necesar pentru a înțelege și a urma calea Sa.
Solomon – Capitolul 8
- “Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Cel care ai făcut toate cu cuvântul Tău,
- Şi cu înţelepciunea Ta ai rânduit pe om ca să stăpânească peste zidirile cele făcute de Tine,
- Şi să cârmuiască lumea cu cuviinţă şi cu dreptate şi cu suflet drept să facă judecată,
- Dă-mi mie înţelepciunea care stă aproape de scaunul Tău şi nu mă lepăda dintre slujitorii Tăi.
- Căci robul Tău sunt eu şi fiul roabei Tale, om slab şi cu viaţă scurtă şi puţin destoinic să înţeleg judecata şi legile.
- Căci, chiar când ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înţelepciunea cea de la Tine, ca nimica toată se va socoti.
- Tu m-ai ales pe mine mai dinainte ca să stăpânesc poporul Tău şi să judec pe fiii şi pe fiicele Tale.
- Tu mi-ai poruncit să zidesc templul în muntele Tău cel sfânt şi un jertfelnic în cetatea în care locuieşti, după chipul cortului celui sfânt, pe care l-ai pregătit dintru început.
- Cu Tine este înţelepciunea care ştie faptele Tale şi care era de faţă când ai făcut lumea şi care ştie ce este plăcut înaintea ochilor Tăi şi ce este drept, potrivit poruncilor Tale.
- Trimite această înţelepciune, din sfintele Tale ceruri, de lângă tronul slavei Tale, ca să mă ajute în ostenelile mele şi ca să cunosc ce este bineplăcut înaintea Ta,
- Fiindcă înţelepciunea toate le ştie şi le înţelege şi mă va povăţui înţelepţeşte în lucrările mele şi prin slava sa mă va păzi.
- Şi astfel, faptele mele Îţi vor fi plăcute şi voi judeca poporul Tău cu dreptate şi voi fi vrednic de tronul tatălui meu.
- Cu adevărat, ce om poate să cunoască sfatul lui Dumnezeu sau cine poate să pătrundă voinţa lui Dumnezeu?
- Gândurile muritorilor sunt şovăielnice şi cugetările noastre sunt cu greşeală.
- Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul şi locuinţa cea pământească împovărează mintea cea plină de grijă.
- Cu greu ne dăm seama despre cele ce sunt pe pământ şi cu osteneală găsim cele ce sunt chiar în mâna noastră; atunci, cine a putut să pătrundă cele ce sunt în ceruri?
- Cine a cunoscut voinţa Ta, dacă Tu nu i-ai dat înţelepciune şi dacă nu i-ai trimis de sus Duhul Tău cel Sfânt?
- Astfel, s-au făcut drepte cărările celor de pe pământ şi oamenii au învăţat ceea ce este plăcut înaintea Ta, şi prin înţelepciune au cunoscut mântuirea”.
Citește și: Solomon – Capitolul 7
