Solomon – Capitolul 30

Solomon – Capitolul 30

Cuvintele lui Agur, prezentate în acest pasaj, sunt o meditație profundă asupra umanității, înțelepciunii și relației dintre om și divinitate. Agur începe prin a-și exprima propria oboseală și limitare, recunoscând că nu deține înțelepciunea sau cunoașterea celor sfinți. Această umilință inițială îi deschide calea spre explorarea unor adevăruri mai profunde.

El pune întrebări retorice despre natura și ordinea universului, întrebări care subliniază măreția și misterul creației, precum și limitările umane în fața acesteia. Prin aceste întrebări, Agur evidențiază distanța dintre cunoașterea umană finită și înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu.

Agur își exprimă apoi dorințele modeste și pragmatice: să fie ferit de minciună și prefăcătorie și să i se ofere doar ceea ce este necesar pentru trai, evitând capcanele bogăției și sărăciei extreme. Aceasta reflectă o înțelegere profundă a modului în care extremele pot distorsiona relația omului cu Dumnezeu și cu semenii săi.

Pasajul conține, de asemenea, observații asupra comportamentului uman, naturii și societății, prezentând o serie de imagini și comparații care ilustrează înțelepciunea și absurditatea întâlnite în lume. De exemplu, descrierea animalelor mici, dar înțelepte, subliniază ideea că mărimea sau puterea nu sunt întotdeauna echivalente cu înțelepciunea sau capacitatea de a supraviețui și prospera.

În cele din urmă, Agur vorbește despre consecințele furiei și ale conflictului, sugerând că autocontrolul și reținerea sunt preferabile exprimării neînfrânate a mâniei. Acest sfat, împreună cu avertismentele împotriva mândriei și auto-lăudăroșeniei, oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care oamenii ar trebui să trăiască și să interacționeze unii cu alții.

În esență, acest pasaj din Proverbe oferă o reflecție bogată asupra vieții, umanității și căutării înțelepciunii. Prin recunoașterea limitărilor umane și prin valorizarea umilinței, Agur ne îndeamnă să căutăm înțelepciunea care vine de la Dumnezeu și să trăim vieți echilibrate, evitând extreme care ne pot îndepărta de adevărata înțelegere și armonie.

Solomon – Capitolul 30

  1. Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis: “Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri!
  2. Căci sunt tare prost, ca să mă pot socoti ca om şi nu am pricepere de un om.
  3. Nici n-am învăţat înţelepciunea şi nici ştiinţa celor sfinţi nu o cunosc.
  4. Cine s-a suit în ceruri şi iarăşi s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului său? Spune dacă ştii!
  5. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El scăparea.
  6. Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună!
  7. Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:
  8. Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă,
  9. Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: “Cine este Domnul?” Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.
  10. Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare.
  11. Este câte un neam de oameni care blesteamă pe tatăl său şi nu binecuvântează pe maica sa;
  12. Un neam căruia i se pare că e fără prihană în ochii lui şi care nu este curăţit de necurăţia lui;
  13. Un neam… O, cum ridică ochii lui sus şi cit se înalţă de sus genele lui!
  14. Un neam ai cărui dinţi sunt ca săbiile şi ai căror colţi sunt cuţite, ca să mănânce pe cei sărmani de pe pământ şi pe cei săraci dintre oameni.
  15. Lipitoarea are două fiice care zic: “Dă-mi, dă-mi!” Trei lucruri nu se pot sătura, ba şi al patrulea care nu zice niciodată: “Destul!” şi anume:
  16. Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: “Destul!”
  17. Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşluiesc lingă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce.
  18. Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:
  19. Calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării şi calea omului la o fecioară.
  20. Aşa este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: “N-am făcut nimic rău”
  21. Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde:
  22. Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine,
  23. Pentru o femeie dispreţuită când ea se mărită şi pentru o slugă care moşteneşte pe stăpâna sa.
  24. Patru sunt animalele cele mai mici de pe pământ şi care sunt cele mai înţelepte:
  25. Furnicile, neam fără putere, care îşi agonisesc vara hrana lor;
  26. Dihorii, neam slab, care-şi clădesc în stânci locaşul lor;
  27. Lăcustele care nu au rege şi totuşi ies toate în stoluri;
  28. Şopârla care se poate prinde cu mâna şi care pătrunde în palatele regilor.
  29. Trei fiinţe au înfăţişare frumoasă, ba patru, care au un mers măreţ:
  30. Leul, viteazul printre dobitoace, care nu dă înapoi în faţa nimănui;
  31. Cocoşul cel ager, ţapul şi regele căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.
  32. De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură.
  33. Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.

Citește și: Solomon – Capitolul 29

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *