Solomon – Capitolul 29

Solomon – Capitolul 29

Aceste proverbe ale lui Solomon explorează teme profunde despre justiție, integritate, și consecințele comportamentului nostru, fie el drept sau nedrept. Ele subliniază importanța guvernării drepte și a impactului pe care îl poate avea un lider asupra prosperității sau declinului unei comunități. De asemenea, accentuează valoarea înțelepciunii și auto-controlului în contrast cu pericolele furiei necontrolate și ale mândriei.

Unul dintre aspectele remarcabile este contrastul dintre efectele domniei drepte și cele ale tiraniei. Când “drepții domnesc”, poporul se bucură și prosperă, în timp ce domnia celor “fără de lege” aduce suferință și suspin. Acest lucru evidențiază credința că justiția și moralitatea la nivelul conducerii au un impact direct asupra bunăstării societății.

Proverbele abordează și importanța auto-disciplinei, cum ar fi în cazul înțeleptului care își înfrânează mânia, în contrast cu nebunul care își lasă liberă pornirea pătimașă, provocând daune și distrugere. Această idee este extinsă la conceptul de pedeapsă și disciplină, unde corectarea la timp a comportamentului greșit poate aduce înțelepciune și evita rușinea.

În plus, textul discută despre pericolele lingușirii și ale asocierii cu persoanele rău-intenționate, subliniind cum astfel de comportamente pot întinde curse nu doar pentru alții, ci și pentru sine. Aceasta subliniază valoarea integrității personale și a asocierii cu cei care promovează virtutea și dreptatea.

O altă temă importantă este aceea a viziunii și a profeției, sugerând că lipsa unei direcții spirituale sau morale poate duce la haos și suferință, în timp ce aderarea la principii și legi divine aduce fericire și protecție.

Aceste proverbe oferă o reflecție profundă asupra valorilor care ar trebui să ghideze comportamentul uman, atât la nivel individual, cât și comunitar. Ele promovează înțelepciunea, dreptatea și auto-controlul ca fiind esențiale pentru o viață împlinită și o societate prosperă.

Solomon – Capitolul 29

  1. Un om pedepsit îndelung şi tare la cerbice va fi intr-o clipă zdrobit şi fără vindecare.
  2. Când drepţii domnesc se bucură poporul şi, când stăpânesc cei fără de lege, suspină.
  3. Cine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea.
  4. Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează.
  5. Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui.
  6. Pe calea celui rău este întins un laţ, dar dreptul trebuie să fugă şi să salte de bucurie.
  7. Omul drept se îngrijeşte de pricina celor sărmani; celui fără de lege nu-i pasă de ei.
  8. Batjocoritorii răscoală cetatea, iar cei înţelepţi potolesc mânia.
  9. Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.
  10. Oamenii setoşi de sânge urăsc pe cel fără prihană, iar cei drepţi ocrotesc viaţa lui.
  11. Nebunul face să izbucnească pornirea lui pătimaşă, iar înţeleptul îşi înfrânează mânia.
  12. Când un conducător ascultă de cuvinte mincinoase, toţi slujitorii săi sunt răi.
  13. Săracul şi cu cel ce asupreşte pe cei săraci se întâlnesc; Cel ce luminează ochii amândurora este Domnul.
  14. Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci îşi întăreşte scaunul lui pe veci.
  15. Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat face ruşine maicii sale.
  16. Când cei fără de lege domnesc se înmulţesc răutăţile, iar drepţii vor vedea prăbuşirea lor.
  17. Mustră pe fiul tău şi el iţi va fi odihnă şi îţi va face plăcere sufletului tău.
  18. Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea!
  19. Sluga nu se îndreaptă numai cu poveţe, fiindcă, deşi pricepe, însă nu ascultă.
  20. Dacă vezi un om care se zoreşte la vorbă, atunci pentru un nebun e mai multă nădejde decât pentru el.
  21. Dacă dezmiardă din copilărie pe robul său, acesta ajunge la sfârşit să se creadă fiu.
  22. Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate.
  23. Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit.
  24. Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic.
  25. Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost.
  26. Mulţi caută faţa stăpânitorului, dar dreptatea omului vine de la Domnul.
  27. Omul nedrept este urâciune pentru cei drepţi, iar cel drept este o urâciune pentru cei răi.

Citește și: Solomon – Capitolul 28

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *