Solomon – Capitolul 27

Aceste proverbe din Pildele lui Solomon oferă înțelepciune practică și principii de viață care sunt la fel de relevante astăzi ca și în momentul în care au fost scrise. Ele abordează teme universale precum valoarea onestității, importanța prieteniei adevărate, pericolele mândriei și lăcomiei și necesitatea discernământului în viața de zi cu zi.

La baza acestor învățături stă ideea că acțiunile și cuvintele noastre au consecințe semnificative, atât pentru noi înșine, cât și pentru cei din jurul nostru. De exemplu, proverbele ne avertizează să nu ne lăudăm cu ziua de mâine, reamintindu-ne că viitorul este nesigur și că ar trebui să trăim cu modestie și recunoștință pentru ceea ce avem în prezent.

Importanța prieteniei sincere este subliniată prin contrastul dintre rănile pricinuite de un prieten, care sunt făcute din dragoste și dorința de a ajuta și sărutările viclene ale unui dușman. Acest lucru ne învață că adevărata prietenie implică onestitate și uneori dojană, în timp ce dușmanii pot oferi laude goale care ascund intenții rele.

Proverbele subliniază, de asemenea, că furia și pizma sunt emoții distructive, mai grele de purtat decât piatra și nisipul. Aceasta ne îndeamnă să cultivăm autocontrolul și să evităm capcanele invidiei și ale mâniei necontrolate.

Înțelepciunea este prezentată ca fiind esențială pentru o viață împlinită, cu recomandarea de a ne cunoaște bine resursele și responsabilitățile (cum ar fi turma de oi menționată în proverbe), sugerând că succesul și securitatea vin din muncă asiduă și gestionare prudentă a resurselor.

În concluzie, aceste proverbe ne îndeamnă să trăim vieți echilibrate, cu respect pentru ceilalți și pentru noi înșine, să prețuim prietenia adevărată, să practicăm autocontrolul și să ne gestionăm resursele cu înțelepciune. Ele ne amintesc că, caracterul și reputația sunt mai valoroase decât bogățiile materiale și că viața trebuie trăită cu o conștientizare profundă a valorilor morale și a consecințelor acțiunilor noastre.

Solomon – Capitolul 27

1. Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere.
2. Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale.
3. Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă.
4. Întărâtarea este crudă şi mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea îndura?
5. Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă.
6. De bună credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăşte sunt viclene.
7. Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar dulce.
8. Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este omul izgonit din casa sa.
9. Untdelemnul şi miresmele înveselesc inima, dar tot aşa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet.
10. Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-i părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe.
11. Fii înţelept, fiul meu, şi bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă cleveteşte.
12. Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste ea şi îndură necaz.
13. Ia-i haina căci s-a pus chezaş pentru altul şi cere-i zălog din pricina celor străini.
14. Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem.
15. Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel;
16. Cel care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă ar ţine în ea untdelemn.
17. Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui om.
18. Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste.
19. Precum nu se aseamănă faţă cu faţă, tot aşa inima unui om cu inima altuia.
20. Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului e de nesăturat.
21. În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun.
22. Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de nebunia lui.
23. Sârguieşte-te să-ti cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta,
24. Că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam.
25. Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi finul de pe dealuri s-a strâns,
26. Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi ţapi ea să plăteşti păşunea;
27. Şi laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, şi merinde pentru slujnicele tale.

Citește și: Solomon – Capitolul 26