Solomon – Capitolul 26

Aceste proverbe ale lui Solomon explorează complexitatea interacțiunilor umane și consecințele comportamentului nostru, fie că este vorba de mândrie, lene sau răutate. Ele oferă o perspectivă profundă asupra naturii umane, evidențiind importanța înțelepciunii și a discernământului în viața de zi cu zi.

Prin compararea onorării unui nebun cu zăpada în timpul verii sau ploaia la seceriș, proverbele subliniază absurditatea unor astfel de situații. Această imagine puternică ne amintește că recunoașterea și respectul trebuie să fie câștigate și potrivite contextului, nu acordate nejustificat.

Discuția despre blestemul fără pricină care nu nimerește și comparația cu vrabia și rândunica subliniază ideea că răutatea nejustificată nu va avea efectul dorit, sugerând că intențiile rele sunt adesea inutile și se întorc împotriva celui care le emite.

Proverbele abordează și tema leneviei, folosind imagini puternice pentru a ilustra inutilitatea și consecințele negative ale acesteia. Comparând leneșul cu ușa care se rotește în balamale, se evidențiază inactivitatea și lipsa de progres, în timp ce dificultatea leneșului de a-și duce mâna la gură subliniază absurditatea și auto-sabotajul comportamentului său.

Conflictul și discordia sunt, de asemenea, teme importante, cu avertismente împotriva implicării în certuri care nu ne privesc și a pericolelor aduse de limbajul defăimător. Aceste proverbe ne îndeamnă să evităm provocarea discordiei și să recunoaștem puterea cuvintelor noastre de a răni sau vindeca.

În concluzie, aceste pilde ne învață valoarea auto-controlului, a înțelepciunii și a integrității în relațiile noastre cu ceilalți. Ele ne reamintesc să ne examinăm intențiile, să ne păstrăm cuvintele și acțiunile în armonie cu principiile morale și să tratăm pe ceilalți cu respect și compasiune, evitând capcanele mândriei, lenei și răutății.

Solomon – Capitolul 26

1. Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea.
2. Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte.
3. Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni.
4. Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el.
5. Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept în ochii lui.
6. Cel ce încredinţează solia în mâna celui nebun îşi taie picioarele şi bea nedreptate.
7. Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte.
8. Ca şi când pui o piatră în praştie, aşa este cel ce dă cinste unui nebun.
9. Precum un ghimpe intră în mâna unui beţiv, tot aşa sunt cuvintele înţelepte în gura celor păcătoşi.
10. Ca un arcaş care răneşte pe toţi, aşa este cel ce se pune chezaş pentru cel nebun şi pentru cei ce trec pe cale.
11. Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.
12. Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.
13. Leneşul zice: “Pe drum trece un leu, un leu pe uliţe!”
14. Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa şi leneşul în patul lui.
15. Leneşul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură.
16. Leneşul se crede înţelept în ochii lui, mai mult decât şapte sfetnici înţelepţi.
17. Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat.
18. Ca unul care aruncă săgeţi arzătoare, lănci, săgeţi şi moarte,
19. Aşa e omul care înşală pe prietenul său şi zice: “Da, am glumit!”
20. Când nu mai sunt lemne se stinge focul şi dacă nu mai este nici un defăimător se potoleşte cearta.
21. Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta.
22. Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele se duc în adâncul măruntaielor.
23. Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, aşa sunt buzele mieroase şi o inimă rea.
24. Cu buzele sale se preface cel ce urăşte, iar înlăuntrul lui nutreşte înşelăciune;
25. Când îşi schimbă glasul, să nu-l crezi, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
26. Cineva poate să-şi ascundă ura lui prin prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe faţă.
27. Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el.
28. Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea.

Citește și: Solomon – Capitolul 25