Solomon – Capitolul 10

Solomon – Capitolul 10

Acest pasaj din Cartea Înțelepciunii lui Solomon descrie rolul crucial al înțelepciunii divine în istoria mântuirii și în viețile indivizilor. Înțelepciunea este prezentată ca un agent activ al lui Dumnezeu, care protejează și ghidează oamenii de-a lungul istoriei. De exemplu, ea a păzit pe primul om creat de Dumnezeu și l-a scos din păcat.

Pasajul face referire la diferite evenimente și figuri biblice, cum ar fi salvarea lui Noe în timpul Potopului, fuga lui Lot din Sodoma și Gomora, și călăuzirea lui Iacob, arătând cum înțelepciunea a intervenit în mod direct în aceste situații.

Se menționează modul în care înțelepciunea l-a ajutat pe Joseph, vândut ca sclav de frații săi, să supraviețuiască și să prospere în Egipt, demonstrând că înțelepciunea îl protejează pe cel drept chiar și în cele mai grele încercări.

Înțelepciunea este descrisă ca ghidând și protejând poporul Israel în timpul Exodului, ajutându-i să treacă Marea Roșie și să scape de urmărirea egiptenilor.

Înțelepciunea este sursa minunilor și semnelor care au avut loc în timpul Exodului, cum ar fi deschiderea gurii celor muți și transformarea limbii pruncilor în bine grăitoare. Pasajul subliniază că înțelepciunea protejează pe cei drepți și le răsplătește ostenelile, conducându-i pe o cale minunată și asigurându-le succesul și mărirea.

În concluzie, acest pasaj ilustrează puterea și prezența înțelepciunii divine în istoria mântuirii și în viețile individuale, subliniind rolul său esențial în protejarea, călăuzirea și răsplătirea celor drepți. Înțelepciunea este prezentată ca un dar divin care intervine în mod activ în lume pentru a împlini planurile lui Dumnezeu.

Solomon – Capitolul 10

  1. Înţelepciunea a păzit pe primul om zidit de Dumnezeu ca să fie părintele neamului omenesc, atunci când a fost zidit întâiul.
  2. Ea l-a scos din păcatul lui şi i-a dat putere să stăpânească toată făptura.
  3. Fiindcă s-a depărtat de ea, mâniindu-se, cel nedrept a pierit în nebunia sa ucigaşă de frate.
  4. Iar când pământul a fost acoperit de ape, înţelepciunea l-a mântuit şi pe cel drept l-a purtat în slaba arcă de lemn.
  5. Când popoarele şi-au amestecat nelegiuirile toate, de-a valma, înţelepciunea a ştiut pe cel drept şi l-a păstrat fără vină în faţa lui Dumnezeu şi l-a păzit nebiruit, când a fost să-l doboare mila de copilul său.
  6. Tot ea a mântuit pe cel drept din prăpădul celor răi şi el a fugit departe de focul coborât peste cele cinci cetăţi.
  7. Şi ca dovadă, arătând nelegiuirea lor, acest ţinut pustiit fumegă şi azi, pomii dau roadă în afară de vreme şi un stâlp de sare se înalţă acolo, spre pomenirea necredinciosului suflet al femeii lui Lot.
  8. Nu le-a păsat de înţelepciune şi de aceea n-au ştiut ce este binele şi au lăsat celor care sunt în viaţă amintirea nebuniei lor, aşa încât ticăloşiile lor să nu fie înghiţite de uitare,
  9. Dar înţelepciunea a smuls din necazuri pe cei care sunt credincioşi.
  10. Iarăşi înţelepciunea a purtat pe căi drepte pe dreptul care fugea de mânia fratelui său, arătându-i împărăţia lui Dumnezeu şi dându-i învăţătură despre lucrurile sfinte; ea l-a îmbogăţit când el muncea din greu şi spor i-a dat în strădaniile lui.
  11. Înţelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l jecmănească stăpânii hrăpăreţi şi l-a ajutat să dobândească mari averi.
  12. Ea l-a ferit de duşmani; ea l-a ocrotit de cei care îi întindeau curse; ea l-a făcut biruitor într-o luptă crâncenă, ca să-l înveţe că mai tare decât toate este cucernicia.
  13. Înţelepciunea n-a părăsit pe dreptul cel vândut, ci l-a ferit de păcat.
  14. Ea s-a coborât cu el în groapă şi în lanţurile lui nu l-a părăsit, până ce i-a dat sceptrul domniei şi puterea peste cei ce-l asupreau; ea a dovedit de minciună pe pârâşii lui şi i-a dat o veşnică mărire.
  15. Înţelepciunea a izbăvit pe poporul cel cuvios şi seminţia cea nevinovată de neamurile care o împilau.
  16. Ea a pătruns în sufletul robului lui Dumnezeu şi cu semne şi cu minuni ea a ţinut piept unor regi temuţi.
  17. Celor cuvioşi datu-le-a plata ostenelilor lor şi i-a călăuzit pe o cale preaminunată şi ziua le-a fost acoperământ şi noaptea lumină de stele;
  18. I-a trecut prin Marea Roşie şi i-a purtat prin ape mari.
  19. A acoperit cu ape pe duşmani, apoi din adâncurile mării i-a aruncat afară.
  20. Pentru aceea, drepţii au jefuit pe cei necredincioşi şi au slăvit cântând numele Tău cel sfânt, Stăpâne, şi toţi laolaltă au lăudat mâna Ta care lupta pentru ei.
  21. Căci înţelepciunea a deschis gura celor muţi şi limba pruncilor a făcut-o bine grăitoare.

Citește și: Solomon – Capitolul 9

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *