Acest pasaj din Cartea lui Solomon, plin de înțelepciune și îndemnuri morale, subliniază importanța dreptății, integrității și a viețuirii în conformitate cu voința lui Dumnezeu.
Pasajul începe cu un îndemn către judecătorii pământului să iubească dreptatea și să cugete drept despre Domnul. Acesta este un apel la justiție și echitate, subliniind că cei în poziții de autoritate trebuie să acționeze cu integritate și să respecte principiile divine.
Se accentuează ideea că Dumnezeu este accesibil celor care Îl caută cu inimă smerită și credință, dar Se depărtează de cei cu inimi vicleane și de cei care Îl ispitesc. Duhul Sfânt este descris ca un povățuitor care fuge de vicleșug și minciună. Acesta nu locuiește în inimi pline de păcat și este prezentat ca un duh iubitor de oameni, care pedepsește nedreptatea.
Dumnezeu este descris ca fiind omniprezent și atotștiutor, cunoscând chiar și cele mai ascunse gânduri și șoapte. Acest lucru subliniază că nicio faptă nedreaptă nu rămâne nepedepsită.
Pasajul avertizează împotriva vorbelor cârtitoare și clevetirii, subliniind că acestea pot aduce moartea sufletului și că vorbele rele nu scapă de pedeapsa divină. Se afirmă că Dumnezeu nu a creat moartea și nu se bucură de distrugerea celor vii. Dumnezeu este prezentat ca sursa vieții și ca Cel care dorește viața, nu moartea, pentru creațiile Sale.
Pasajul încheie cu ideea că oamenii își aleg propriul destin prin acțiunile și alegerile lor. Cei necredincioși, care îmbrățișează nedreptatea, își atrag moartea, în timp ce dreptatea conduce la nemurire.
Acest fragment din Scriptură oferă o perspectivă profundă asupra naturii lui Dumnezeu ca fiind drept și milostiv, subliniind importanța viețuirii în dreptate, integritate și respectarea voinței divine. Acesta este un îndemn puternic pentru oameni să trăiască în conformitate cu principiile morale și spirituale, evitând păcatul și căutând dreptatea și adevărul.
Solomon – Capitolul 1
- Iubiţi dreptatea, judecători ai pământului; cugetaţi drept despre Domnul şi căutaţi-L cu inimă smerită,
- Căci El Se lasă găsit celor care nu-L ispitesc şi Se arată celor care au credinţă în El.
- Într-adevăr, cugetele viclene depărtează de Dumnezeu, şi puterea Lui, când Îl ispiteşti, mustră pe cei fără de minte.
- Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului.
- Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, Se depărtează de minţile fără de pricepere şi Se dă în lături când se apropie fărădelegea;
- Înţelepciunea este duh iubitor de oameni şi nu lasă nepedepsit pe cel care huleşte prin vorbele sale, căci Dumnezeu este martor gândurilor celor mai ascunse şi pătrunde fără greş inimile şi aude toate cuvintele.
- Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El cuprinde toate şi ştie orice şoaptă.
- Pentru aceea, cel care grăieşte lucruri nedrepte nu poate să se ascundă şi dreptatea răzbunătoare nu-l uită.
- Căci chibzuinţele nelegiuitului vor fi cercetate şi zvonul vorbelor sale va ajunge până la Domnul spre pedeapsa strâmbătăţilor sale.
- O ureche geloasă aude totul şi sunetul şoaptelor nu-i scapă.
- Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte.
- Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre.
- Căci Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii.
- El a zidit toate lucrurile spre viaţă şi făpturile lumii sunt izbăvitoare; întru ele nu este sămânţă de pieire şi moartea n-are putere asupra pământului.
- Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte.
- Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei.
Citește și: Iona – Capitolul 4 (final)
