Sfinții Mucenici Adrian și Natalia sunt două figuri venerabile din tradiția creștin-ortodoxă. Ei au trăit în Nicomedia, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor din timpul împăratului Maximian, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea.
Povestea lor este plină de credință și jertfă:
Adrian era un păgân și ofițer în armata romană. La un moment dat, el a fost însărcinat cu supravegherea unor creștini care fuseseră arestați din cauza credinței lor. Impresionat de curajul și tăria lor în fața torturilor și a morții iminente, Adrian a întrebat un grup de creștini despre motivul acestei curajului lor. Ei i-au vorbit despre speranța în viața veșnică și fericirea eternă în Împărăția Cerurilor. Mișcat profund de cuvintele lor, Adrian a decis să devină și el creștin și și-a declarat credința în fața oficialilor. Ca urmare, a fost arestat și încarcerat.
Natalia, soția lui Adrian, era deja o creștină devotată când soțul ei a fost arestat. În loc să fie devastată de arestarea soțului ei, Natalia a fost mândră de decizia lui Adrian de a se converti la creștinism și de a-și da viața pentru credință. Ea l-a vizitat în închisoare și l-a încurajat să rămână ferm în convingerile sale.
După ce a suferit multe torturi, Adrian a fost condamnat la moarte prin tăierea mâinilor și a picioarelor. Natalia, deși profund întristată de moartea soțului său, a rămas fermă în credință și a considerat moartea lui Adrian ca pe o cunună a martiriului.
După moartea lui Adrian, Natalia a continuat să onoreze memoria soțului ei și să trăiască o viață de credință până la sfârșitul zilelor sale.
Biserica Ortodoxă îi cinstește pe Sfinții Mucenici Adrian și Natalia la 26 august. Acestea sunt modele de jertfă, dragoste și devotament față de credința creștină.
Rugăciune pentru înțelegerea în familie, către Sfinții Mucenici Adrian și Natalia
O, sfințită pereche, Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, fericiților soți și vitejilor pătimitori!
Auziți-ne pe noi, care ne rugăm vouă cu lacrimi, și trimiteți asupra noastră toate cele de trebuință sufletelor și trupurilor noastre, și rugați-L pe Hristos Dumnezeu să ne miluiască și să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre.
Așa, Sfinților Mucenici primiți glasul rugăciunii noastre, și izbăviți-ne cu mijlocirile voastre de foamete, de molimă, de cutremur, de potop, de foc, de grindină, de sabie, de năvălirea celor de alt neam și de războiul cel dintre noi, de moartea năprasnică și de toate nevoile, necazurile și bolile, ca pururea fiind întăriți cu rugăciunile voastre sa preaslăvim pe Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, dimpreună și Celui Fără de început al Său Părinte și Preasfântului Duh, în vecii vecilor.
Amin
Citește și: Adormirea Maicii Domnului. O reflecție asupra vieții și înălțării născătoarei de Dumnezeu