Psalmul 88

Psalmul 88

Psalmul 88 este unul dintre cei mai lungi și mai profunzi psalmi din Psaltire. El prezintă două fațete principale: o proclamație a credincioșiei și milostivirii lui Dumnezeu, urmată de o lamentație intensă legată de aparenta absență a lui Dumnezeu în momentele grele.

Celebrarea milei divine (v. 1-37)

Începutul psalmului pune accent pe fidelitatea și mila lui Dumnezeu, atât pentru David, cât și pentru întregul său popor. Acesta prezintă legământul special pe care Dumnezeu l-a făcut cu David, promițând să îi susțină dinastia și să o protejeze.

Versetul “Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta” subliniază tema centrală a primei părți a psalmului. Acesta vorbește despre mila eternă a lui Dumnezeu și a adevărului său constant.

Faptul că Dumnezeu este descris ca având puterea de a controla forțele naturii, precum marea și valurile (v. 10), indică omnipotența și suveranitatea Sa.

Lamentație și strigăt de disperare (v. 38-51)

După această proclamare puternică a milostivirii lui Dumnezeu, tonul psalmului se schimbă drastic. Devine o plângere a suferinței, a abandonului și a ocării. Este un strigăt disperat al celui ce se simte părăsit de Dumnezeu, o lamentație care se întreabă de ce Dumnezeu pare să fi încălcat legământul pe care l-a făcut cu David.

În pofida suferinței evidente și a întrebărilor fără răspuns, psalmul se încheie cu o proclamație de încredere și laudă: “Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.” Aceasta sugerează că, în ciuda circumstanțelor, autorul continuă să aibă încredere în bunătatea și suveranitatea lui Dumnezeu.

Psalmul 88 este un exemplu puternic al modului în care omul se poate angaja într-un dialog sincer și deschis cu Dumnezeu. El încurajează exprimarea sentimentelor și îndoielilor, dar și menținerea încrederii în bunătatea și fidelitatea divină, chiar și în mijlocul celor mai mari provocări. Acest psalm ne învață că este posibil să rămânem fideli și încrezători în Dumnezeu, chiar și atunci când nu înțelegem planurile și intențiile Sale.

Psalmul 88

  1. Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
  2. Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea,
  3. Că ai zis: “În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.
  4. Făcut-am legământ cu aleșii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:
  5. Până în veac voi întări seminția ta și voi zidi din neam în neam scaunul tău”.
  6. Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne și adevărul Tău, în adunarea sfinților.
  7. Că cine va fi asemenea Domnului în nori și cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?
  8. Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinților, mare și înfricoșător este peste cei dimprejurul Lui.
  9. Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ție? Tare ești, Doamne, și adevărul Tău împrejurul Tău.
  10. Tu stăpânești puterea mării și mișcarea valurilor ei Tu o potolești.
  11. Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu brațul puterii Tale ai risipit pe vrăjmașii Tăi.
  12. Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul; lumea și plinirea ei Tu le-ai întemeiat.
  13. Miazănoapte și miazăzi Tu ai zidit; Taborul și Ermonul în numele Tău se vor bucura. Brațul Tău este cu putere.
  14. Să se întărească mâna Ta, să se înalțe dreapta Ta. Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău.
  15. Mila și adevărul vor merge înaintea feței Tale. Fericit este poporul care cunoaște strigăt de bucurie;
  16. Doamne, în lumina feței Tale vor merge și în numele Tău se vor bucura toată ziua și intru dreptatea Ta se vor înălța.
  17. Că lauda puterii lor Tu ești și întru bună vrerea Ta se va înălța puterea noastră.
  18. Că al Domnului este sprijinul și al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru.
  19. Atunci ai grăit în vedenii cuvioșilor Tăi și ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, înălțat-am pe cel ales din poporul Meu.
  20. Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el;
  21. Pentru că mâna Mea îl va ajuta și brațul Meu îl va întări.
  22. Nici un vrăjmaș nu va izbuti împotriva lui și fiul fărădelegii nu-i va mai face rău.
  23. Și voi tăia pe vrăjmașii săi de la fața lui și pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge.
  24. Și adevărul Meu și mila Mea cu el vor fi și în numele Meu se va înălța puterea lui.
  25. Și voi pune peste mare mâna lui și peste râuri dreapta lui;
  26. Acesta Mă va chema: Tatăl meu ești Tu, Dumnezeul meu și sprijinitorul mântuirii mele.
  27. Și îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împărații pământului;
  28. În veac îi voi păstra mila Mea și legământul Meu credincios îi va fi.
  29. Și voi pune în veacul veacului seminția lui și scaunul lui ca zilele cerului;
  30. De vor părăsi fiii lui legea Mea și după rânduielile Mele nu vor umbla,
  31. De vor nesocoti dreptățile Mele și poruncile Mele nu vor păzi,
  32. Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor și cu bătăi păcatele lor.
  33. Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,
  34. Nici nu voi rupe legământul Meu și cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.
  35. O dată m-am jurat pe sfințenia Mea: Oare, voi minți pe David? Seminția lui în veac va rămâne
  36. Și scaunul lui ca soarele înaintea Mea și ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer.
  37. Dar Tu ai lepădat, ai defăimat și ai aruncat pe unsul Tău.
  38. Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfințenia lui.
  39. Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină.
  40. Jefuitu-l-au pe el toți cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi.
  41. Înălțat-ai dreapta vrăjmașilor lui, veselit-ai pe toți dușmanii lui.
  42. Luat-ai puterea sabiei lui și nu l-ai ajutat în vreme de război.
  43. Nimicit-ai curățenia lui și scaunul lui la pământ l-ai doborât.
  44. Micșorat-ai zilele vieții lui, umplutu-l-ai de rușine.
  45. Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
  46. Adu-Ți aminte de mine; oare, în deșert ai zidit pe toți fiii oamenilor?
  47. Cine este omul ca să trăiască și să nu vadă moartea și să-și izbăvească sufletul său din mâna iadului?
  48. Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău?
  49. Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul lneu, de la multe neamuri.
  50. Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmașii Tăi, cu care au ocărât pașii unsului Tău.
  51. Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.

Citește și: Psalmul 87

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *