Psalmul 87

Psalmul 87 reprezintă o profundă expresie a suferinței și izolării, cu un accent asupra sentimentului de abandonare de către Dumnezeu. Este una dintre cele mai întunecate și descurajate rugăciuni din Psaltire, dar, în ciuda disperării aparente, conține o speranță subtilă și o dorință arzătoare pentru intervenția divină.

Psalmul începe cu un apel plin de disperare către Dumnezeu. Acest apel continuu, zi și noapte, reflectă gravitatea suferinței.

2-3. Aceste versete subliniază apropierea de moarte și sentimentul de abis în suflet. Compararea vieții cu iadul arată adâncimea suferinței.

4-6. Aceste imagini sumbre descriu un sentiment de pierdere totală, unde autorul se simte abandonat chiar și de Dumnezeu. Este o reprezentare puternică a alienării și disperării.

Versetul 7 sugerează o pedeapsă sau o judecată divină. Simțirea mâniei divine amplifică sentimentul de izolare.

8-9. Izolarea devine mai profundă, cu prietenii și cunoscuții îndepărtându-se, amplificând sentimentul de singurătate și disperare.

10-13. Aceste întrebări retorice subliniază ideea că moartea pare a fi un sfârșit definitiv și că, dincolo de ea, nu există speranță sau recunoaștere a bunătății divine. În ciuda acestei percepții, actul de a întreba aceste lucruri sugerează o speranță subtilă.

În mijlocul disperării, autorul își reînnoiește cererea pentru ajutor divin.

15-16. Aceste versete descriu relația ruptă dintre autor și Dumnezeu, unde simte că este complet abandonat și respins.

17-19. În această încheiere, autorul descrie greutățile sale ca pe niște valuri înăbușitoare, sugerând o luptă continuă cu problemele și sentimentul de alienare.

În general, Psalmul 87 este o reflecție asupra sentimentelor intense de suferință, izolare și disperare. Cu toate acestea, în ciuda tonului său întunecat, actul de a se adresa lui Dumnezeu în mijlocul acestei suferințe indică o speranță subtilă și o dorință de reconectare și mântuire.

Psalmul 87

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta.
2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,
3. Că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat.
4. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod.
5. Ca niște oameni răniți ce dorm în mormânt, de care nu ți-ai mai adus aminte și care au fost lepădați de la mina Ta.
6. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate și în umbra morții.
7. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta și toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
8. Depărtat-ai pe cunoscuții mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
9. Închis am fost și n-am putut ieși. Ochii mei au slăbit de suferință.
10. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.
11. Oare, morților vei face minuni? Sau cei morii se vor scula și Te vor lăuda pe Tine?
12. Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta și adevărul Tău în locul pierzării?
13. Oare, se vor cunoaște întru întuneric minunile Tale și dreptatea Ta în pământ uitat?
14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.
15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine?
16. Sărac sunt eu și în osteneli din tinerețile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit și m-am mâhnit.
17. Peste mine au trecut mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat.
18. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua și m-au cuprins deodată.
19. Depărtat-ai de la mine pe prieten și pe vecin, iar pe cunoscuții mei de ticăloșia mea.

Citește și: Psalmul 86