Psalmul 85

Psalmul 85 este un imn de implorare și recunoaștere a bunătății și măreției lui Dumnezeu, având ca temă centrală apelul la mila Sa și credința adâncă a autorului.

La începutul autorul prezintă o imagine de smerenie și vulnerabilitate, declarându-se „sărac și necăjit”. Acesta se adresează direct lui Dumnezeu, cerând protecție și mântuire. Această cerere vine dintr-o relație de încredere și din convingerea că Dumnezeu este un refugiu în vremurile grele.

Unul dintre aspectele remarcabile ale psalmului este recunoașterea caracterului iubitor, bun și milostiv al lui Dumnezeu. Acesta este văzut nu doar ca un Dumnezeu al mântuirii, ci și ca un prieten care ascultă și răspunde rugăciunilor.

Autorul evidențiază unicitatea și măreția lui Dumnezeu, subliniind că niciun alt dumnezeu nu poate fi comparat cu El. Este exprimată convingerea că toate neamurile vor recunoaște într-o zi această supremație și se vor închina în fața Lui.

Se observă o combinație de cereri personale cu laudă și recunoaștere universală. El cere călăuzire și protecție, totodată exprimând-și recunoștința și promite să-L slăvească pe Dumnezeu cu toată inima.

În părțile finale ale psalmului, autorul prezintă opoziția și amenințările pe care le-a întâmpinat din partea celor nelegiuiți și mândri. Cu toate acestea, chiar și în fața acestor adversități, el rămâne neclintit în credința sa și în convingerea că Dumnezeu îl va ajuta și îl va mângâia.

În esență, Psalmul 85 ne înfățișează imaginea unui credincios smerit și dedicat, care, chiar și în fața adversităților, rămâne ferm ancorat în credința sa, recunoscând în permanență măreția și bunătatea divină. Este o reflectare a relației profunde dintre om și Dumnezeu, bazată pe încredere, iubire și recunoștință.

Psalmul 85

1. Pleacă, Doamne, urechea Ta și mă auzi, că sărac și necăjit sunt eu.
2. Păzește sufletul meu, căci cuvios sunt; mânuiește, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduiește în Tine.
3. Miluiește-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
4. Că Tu, Doamne, bun și blând ești și mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
5. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererii mele.
6. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.
7. Nu este asemenea ție între dumnezei, Doamne și nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
8. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut și se vor închina înaintea Ta, Doamne și vor slăvi numele Tău.
9. Că mare ești Tu, Cel ce faci minuni, Tu ești singurul Dumnezeu.
10. Povățuiește-mă, Doamne, pe calea Ta și voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.
11. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea și voi slăvi numele Tău în veac.
12. Că mare este mila Ta spre mine și ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.
13. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea și adunarea celor tari a căutat sufletul meu și nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.
14. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat și milostiv ești; îndelung-răbdător și mult-milostiv și adevărat.
15. Caută spre mine și mă miluiește, dă tăria Ta slugii Tale și mânuiește pe fiul slujnicei Tale.
16. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc și să se rușineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat și m-ai mângâiat.

Citește și: Psalmul 84