Psalmul 73

Psalmul 73

Aceste versete din Psalmul 73 exprimă durerea și mâhnirea în fața aparentei abandonări de către Dumnezeu în momente de nenorocire și distrugere. Este un strigăt către Dumnezeu în timpul unei crize naționale, probabil în urma distrugerii Ierusalimului și a Templului de către babilonieni în 587 î.Hr.

Psalmul începe cu întrebarea retorică “Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârșit?” (versetul 1), o întrebare care subliniază sentimentul de abandon și durere simțit de autor.

Versetele 2-8 prezintă o descriere a distrugerii Ierusalimului și a Templului. Este un portret dureros al pustiirii și profanării “locului cel sfânt”. Această descriere accentuează gravitatea situației și adâncește sentimentul de tristețe și disperare.

Versetele 9-11 exprimă o pierdere a speranței. Semnele divine nu mai sunt vizibile, nu există profeți care să ofere înțelepciune și îndrumare și pare că Dumnezeu nu mai cunoaște sau nu mai îngrijește de poporul Său. Acesta este punctul culminant al deznădejdii exprimate în acest psalm.

Versetele 13-18 aduc un contrast puternic, amintind puterea lui Dumnezeu și acțiunile Sale miraculoase din trecut. Autorul recunoaște că Dumnezeu este stăpânul întregii creații și a acționat pentru mântuirea poporului Său. Aceste versete sunt o declarație de încredere în puterea lui Dumnezeu și un apel către El să intervină.

Versetele 19-23 reprezintă un apel la Dumnezeu pentru ajutor. Autorul cere lui Dumnezeu să își amintească de poporul Său și de legământul Său cu ei. El îl îndeamnă pe Dumnezeu să protejeze “sufletele săracilor” și pe cei care îl laudă.

Versetul 24 încheie psalmul cu un apel la Dumnezeu să nu uite strigătele și ocările vrăjmașilor Săi. Este un apel final către Dumnezeu să intervină și să salveze poporul Său de la distrugere.

Psalmul 73 este un strigăt puternic de ajutor în timpul unei crize. În ciuda sentimentului de abandon și deznădejde, el își reafirmă încrederea în puterea lui Dumnezeu și îl cheamă pe Dumnezeu să își amintească de legământul Său și să salveze poporul Său. Acest psalm ne oferă o imagine a unui credincios care strigă către Dumnezeu în timpurile de necaz, ținându-se ferm de încrederea în puterea și fidelitatea lui Dumnezeu.

Psalmul 73

  1. Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârșit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile pășunii Tale.
  2. Adu-ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai câștigat de la început.
  3. Izbăvit-ai toiagul moștenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.
  4. Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârșit, că rău a făcut vrăjmașul în locul cel sfânt al Tău.
  5. Și s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;
  6. Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.
  7. Ca în codru cu topoarele au tăiat ușile locașului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat.
  8. Ars-au cu foc locașul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău.
  9. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: “Veniți să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ”.
  10. Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet și pe noi nu ne va mai cunoaște.
  11. Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmașul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârșit?
  12. Pentru ce întorci mâna Ta și dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârșit?
  13. Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.
  14. Tu ai despărțit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;
  15. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.
  16. Tu ai deschis izvoare și pâraie; Tu ai secat râurile Itanului.
  17. A Ta este ziua și a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina și soarele.
  18. Tu ai făcut toate marginile pământului; vara și primăvara Tu le-ai zidit.
  19. Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmașul a ocărât pe Domnul și poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.
  20. Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiți până în sfârșit.
  21. Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzișurile pământului de locuințele fărădelegilor.
  22. Să nu se întoarcă rușinat cel umilit; săracul și sărmanul să laude numele Tău.
  23. Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ți aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinstește cel fără de minte.
  24. Nu uita strigătul vrăjmașilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

Citește și: Psalmul 72

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *