Psalmul 7

Psalmul 7

Acest psalm este o rugăciune plină de speranță și de încredere în dreptatea divină, în ciuda confruntării cu persecuția și cu răutatea. Autorul apelează la Dumnezeu pentru izbăvire și își exprimă încrederea că, în final, cei drepți vor fi mântuiți și cei răi vor fi pedepsiți.

În versurile 1-2, autorul se roagă lui Dumnezeu să îl salveze de prigoniri și de suferință. Comparându-se cu o pradă în ghearele unui leu, el evidențiază gravitatea pericolului în care se află și necesitatea intervenției divine imediate.

Versurile 3-5 reprezintă o reflecție introspectivă. Autorul își examinează propria conștiință, dispus să accepte pedeapsa dacă a făcut rău fără motiv. Acesta este un exemplu de umilință și onestitate în fața lui Dumnezeu.

Versurile 6-9 continuă rugăciunea pentru ajutor divin, cu cererea ca Dumnezeu să se ridice în mânia Sa și să își apere dreptatea. Autorul cere judecata lui Dumnezeu, exprimându-și încrederea în propria nevinovăție.

Versurile 10-13 afirmă credința autorului în Dumnezeu ca judecător drept și salvator. El avertizează că răufăcătorii vor suferi dacă nu se întorc de la păcatele lor. Sabia și arcul pregătit de Dumnezeu reprezintă instrumentele divine ale judecății și ale pedepsei.

Versurile 14-16 descriu faptul că cei care săvârșesc nedreptate vor cădea în capcana pe care ei înșiși au creat-o. Acesta este un motiv comun în textele biblice: răul pe care îl faci altora se va întoarce împotriva ta.

În final, versetul 17 încheie cu un cântec de laudă către Dumnezeu. În ciuda tuturor încercărilor și a suferințelor, autorul își menține încrederea în dreptatea lui Dumnezeu și se angajează să îl laude pe Dumnezeu pentru aceasta.

În ansamblu, acest pasaj este un exemplu puternic de încredere în dreptatea divină și de smerenie în fața suferințelor. În timp ce autorul este confruntat cu prigoniri și suferință, el își păstrează credința în Dumnezeu și speranța în salvarea finală.

Citește și: Psalmul 6

Psalmul 7

1. Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuieşte-mă de toți cei ce mă prigonesc și mă izbăvește,
2. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.
3. Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,
4. De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău și de am jefuit pe vrăjmașii mei fără temei,
5. Să prigonească vrăjmașul sufletul meu și să-l prindă, să calce la pământ viața mea și mărirea mea în țărâna să o așeze.
6. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalță-te până la hotarele vrăjmașilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit
7. Și adunare de popoare Te va înconjura și peste ea la înălțime Te întoarce.
8. Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea și după nevinovăția mea.
9. Sfârşească-se răutatea păcătoșilor și întărește pe cel drept, Cel ce cerci inimile și rărunchii, Dumnezeule drepte.
10. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepți la inimă.
11. Dumnezeu este judecător drept, tare și îndelung-răbdător și nu se mânie în fiecare zi.
12. De nu vă veți întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat și l-a pregătit
13. Și în el a gătit unelte de moarte; săgețile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.
14. Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia și a născut nelegiuirea.
15. Groapă a săpat și a adâncit-o și va cădea în groapa pe care a făcut-o.
16. Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui și pe creștetul lui silnicia lui să se coboare.
17. Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

Cartea psalmilor. Psalmii 1-50

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *