Psalmul 68

Psalmul 68

Psalmii, o colecție de poeme și cântece spirituale din Biblie, adesea atribuite lui David, reflectă o gamă largă de emoții și circumstanțe, de la tristețe profundă și disperare, la bucurie și lăudarea lui Dumnezeu.

În acest psalm, vorbitorul se confruntă cu o situație de mare nevoie și disperare. El descrie o suferință intensă, simțindu-se copleșit și “afundat” în adâncurile problemelor sale, ca și cum ar fi înecat de ape și noroi. Simbolismul apei în acest context poate reprezenta de asemenea sentimentul de a fi copleșit de probleme sau necazuri.

Psalmul este, de asemenea, o cerere către Dumnezeu pentru ajutor, o rugăciune de salvare. Vorbitorul își exprimă credința și speranța că Dumnezeu îl va auzi și îl va salva de la aceste încercări.

Citește și: Psalmul 67

Ceea ce este remarcabil în acest psalm este modul în care vorbitorul își recunoaște slăbiciunile și greșelile în fața lui Dumnezeu, dar rămâne neschimbat în credința sa. El nu încearcă să ascundă nepriceperea sa, ci o aduce înaintea lui Dumnezeu, cu speranța că El îl va salva.

La finalul psalmului, tonul se schimbă de la disperare la speranță și lăudare. Vorbitorul își exprimă încrederea că Dumnezeu îl va mântui și îi va pedepsi pe vrăjmașii săi. În ciuda tuturor greutăților pe care le-a suferit, el continuă să-L laude pe Dumnezeu și să-și mențină speranța în mântuirea Sa.

Aceasta este o dovadă a speranței și a credinței neclintite, indiferent de circumstanțele dificile. Psalmul 68 este un exemplu minunat de rugăciune de disperare, dar și de speranță, arătând că, indiferent de situație, Dumnezeu este mereu prezent și gata să ajute pe cei care Îl cheamă.

Psalmul 68

  1. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
  2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
  3. Intrat-am în adâncurile mării și furtuna m-a potopit.
  4. Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
  5. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.
  6. Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
  7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșelile mele de la Tine nu s-au ascuns.
  8. Să nu fie rușinați, din pricina mea, cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntați pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
  9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.
  10. Înstrăinat am fost de frații mei și străin fiilor maicii mele,
  11. Că râvna casei Tale m-a mâncat și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
  12. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu și mi-a fost spre ocară mie.
  13. Şi m-am îmbrăcat cu sac și am ajuns pentru ei de batjocură.
  14. Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți și despre mine cântau cei ce beau vin.
  15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.
  16. Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.
  17. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și din adâncul apelor,
  18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-și închidă peste mine adâncul gura lui.
  19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.
  20. Să nu-ți întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.
  21. Ia aminte la sufletul meu și-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmașilor mei izbăvește-mă,
  22. Că Tu cunoști ocara mea și rușinea mea și înfruntarea mea;
  23. Înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări și necaz,
  24. Şi am așteptat pe cel ce m-ar milui și nu era și pe cei ce m-ar mângâia și nu i-am aflat.
  25. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere și în setea mea m-au adăpat cu oțet.
  26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire și sminteală;
  27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă și spinarea lor pururea o gârbovește;
  28. Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;
  29. Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori;
  30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit și au înmulțit durerea rănilor lui.
  31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor și să nu intre întru dreptatea Ta;
  32. Șterși să fie din cartea celor vii și cu cei drepți să nu se scrie.
  33. Sărac și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!
  34. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;
  35. Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.
  36. Să râdă săracii și să se veselească; cântați lui Dumnezeu și viu va fi sufletul vostru!
  37. Că a auzit pe cei săraci Domnul și pe cei ferecați în obezi ai Săi nu i-a urgisit.
  38. Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate câte se târăsc în ea.
  39. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetățile lui Iuda și vor locui acolo și-l vor moșteni pe el;
  40. Şi seminția credincioșilor Lui îl va stăpâni pe el și cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *