Acest psalm, încărcat de încredere și recunoaștere a mântuirii oferite de Dumnezeu, începe și se încheie cu afirmarea unor adevăruri fundamentale pentru credincios: mântuirea și puterea sunt în mâinile lui Dumnezeu.
În versetele inițiale, autorul se angajează într-o formă de conversație cu sine însuși, reamintindu-și că mântuirea vine numai de la Dumnezeu, care este totodată Mântuitorul și Sprijinitorul său. Această aserțiune stabilește tonul și tema întregului text: nu este de mirare, deci, că autorul promite că “nu mă voi clătina mai mult”.
Versetele ce urmează prezintă o formă de conflict sau luptă. Autorul se întreabă cât timp vor continua dușmanii săi să se ridice împotriva lui, urmărind să-l doboare. Aceasta este o temă comună în psalmi, sugerând că sufletul drept este frecvent înconjurat de adversari. Aceste imagini de conflict și atac reflectă adesea nevoia de ajutor divin în fața adversității.
Apoi, autorul se întoarce din nou la aserțiunea sa inițială de încredere în Dumnezeu, în ciuda minciunilor și a amenințărilor adversarilor săi. El reafirmă că Dumnezeu este sursa sa de speranță și răbdare, Mântuitorul și Sprijinitorul său.
În continuare, autorul face un apel către adunarea poporului, îndemnându-i să aibă încredere în Dumnezeu. El îi îndeamnă să-și revărsă inimile înaintea Lui, sugerând că Dumnezeu este un refugiu sigur în fața tuturor neajunsurilor.
Autorul subliniază deșertăciunea faptelor oamenilor și inutilitatea încredințării în minciuni sau jaf, avertizând împotriva tentației de a se atașa de bogăție. Acest lucru ne reamintește că adevărata valoare și mântuire se găsesc în Dumnezeu, nu în lucrurile lumii.
Finalul psalmului revine la ideea de început, afirmând că puterea este a lui Dumnezeu, iar mila este a Sa. Aceasta este o concluzie potrivită pentru un text care subliniază de-a lungul întregii sale dezvoltări importanța de a avea încredere în Dumnezeu, indiferent de împrejurări. Cu toate acestea, există și un avertisment: Dumnezeu va răsplăti fiecăruia în funcție de faptele lui, un avertisment care ne îndeamnă să trăim în conformitate cu voința și legile divine.
Psalmul 61
- Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
- Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
- Până când vă ridicați asupra omului? Căutați toți a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit și ca un gard surpat!
- S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau și cu inima lor mă blestemau.
- Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
- Că El este Dumnezeul meu și Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
- În Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu și nădejdea mea este în Dumnezeu.
- Nădăjduiți în El toată adunarea poporului; revărsați înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
- Dar deșertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoși sunt fiii oamenilor; în balanță, toți împreună sunt deșertăciune.
- Nu nădăjduiți spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiți; bogăția de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.
- Odată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Citește și: Psalmul 60
