Psalmul 6 este un psalm din Cartea Psalmilor din Biblie. Autorul psalmului nu este menționat în text, dar se crede că a fost scris de regele David. David a fost un rege al lui Israel, care a trăit în secolul al X-lea î.Hr, cunoscut pentru cântecele sale lăudătoare la adresa lui Dumnezeu.
În Psalmul 6, el se adresează lui Dumnezeu cu o rugăminte plină de durere și de suferință. Imploră mila și vindecarea, recunoscându-și neputința și suferința sa. El spune că oasele lui s-au tulburat și sufletul lui s-a tulburat foarte. El întreabă: “Tu, Doamne, până când?” El îl imploră pe Dumnezeu să îl izbăvească și să îl mântuiască, pentru că numai El ȋi poate salva sufletul de la moarte și iad.
Citește și: Psalmul 5
Totodată, descrie și suferința sa emoțională, spălând patul său în fiecare noapte cu lacrimile sale și udând așternutul cu ele. El spune că ochii lui s-au tulburat de supărare și că a îmbătrânit între toți vrăjmașii săi. Imploră să fie lăsat în pace de cei care acționează în fărădelege și spune că Dumnezeu a auzit glasul plângerii sale.
În cele din urmă, afirmă că Dumnezeu a auzit cererea sa și i-a primit rugăciunea. El dorește ca vrăjmașii săi să fie rușinați și tulburați, să se întoarcă și să se rușineze.
În concluzie, acest Psalm ne vorbește despre neputința noastră și despre nevoia de a ne încrede în Dumnezeu în momentele de suferință și durere. El ne amintește că Dumnezeu este un Dumnezeu milos și îndurător, care dorește să ne izbăvească și să ne vindece. El ne încurajează să ne întoarcem către El în momentele noastre de nevoie și să îi cerem ajutorul.
Psalmul 6
- Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți.
- Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;
- Și sufletul meu s-a tulburat foarte și Tu, Doamne, până când?
- Întoarce-Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta.
- Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine?
- Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda.
- Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toți vrăjmașii mei.
- Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
- Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
- Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab.