Psalmul 50

Psalmul 50

Acesta este unul dintre cele mai celebrii psalmi, Psalmul 50 (sau 51, în numerotarea masoretică), un imn de pocăință al regelui David după ce profetul Natan l-a mustrat pentru adulterul său cu Batșeba. Versurile reflectă regretul profund, dorința de curățire spirituală și speranța în mila divină.

De la început, David se adresează direct lui Dumnezeu, recunoscându-și păcatele și cerând milă și iertare. El este conștient de greșelile sale și nu încearcă să se ascundă sau să se justifice.

Versetele 5 și 6 sunt semnificative pentru că David recunoaște nu doar păcatele sale particulare, ci și natura sa păcătoasă – o înțelegere a păcatului original, care afectează toată omenirea.

În versetele 7 și 8, vedem dorința lui David de a fi curățit și purificat prin intermediul lui Dumnezeu. El caută restaurarea spirituală și a relației cu Dumnezeu.

Versetele de la 11 la 13 sunt o rugăciune pentru reînnoirea spirituală. David cere lui Dumnezeu să-i “zidească” o inimă nouă, curată și să nu-l alunge de la fața Sa. De asemenea, el cere reînnoirea Duhului Sfânt în el, evidențiind importanța Duhului în viața spirituală a credinciosului.

Versetele 14-17 arată angajamentul lui David de a se întoarce la Dumnezeu și de a-i învăța pe alții căile Sale. El promite să se bucure de dreptatea lui Dumnezeu și să-L laude.

Versetul 18 subliniază esența adevăratei jertfe în ochii lui Dumnezeu: un duh umilit și o inimă înfrântă. Acesta este un ecou al temei care apare în întregul Vechi Testament, că Dumnezeu dorește loialitatea inimii mai mult decât sacrificiile exterioare.

În final, David își exprimă speranța în restaurarea și prosperarea Ierusalimului. Aceasta poate fi văzută atât ca o referire literală la orașul fizic, cât și simbolic, ca o referire la poporul lui Dumnezeu în ansamblu.

Prin urmare, Psalmul 50 este un exemplu puternic de pocăință sinceră și de dorința de a fi reconciliat cu Dumnezeu, subliniind totodată faptul că adevărata jertfă este una a inimii, nu doar un ritual exterior.

Psalmul 50

  1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
  2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
  3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curăţeşte.
  4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
  5. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
  6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.
  7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
  8. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
  9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
  10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele v toate fărădelegile mele șterge-le.
  11. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
  12. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
  13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
  14. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
  15. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
  16. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
  17. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
  18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
  19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
  20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *