Psalmul 48

Psalmul 48

Acest psalm este o meditație asupra efemerității vieții și a inevitabilității morții. El subliniază neputința omului de a cumpăra nemurirea cu bogăție sau cu orice alte mijloace materiale, sugerează neajunsurile unui stil de viață dedicat doar pământescului și trage concluzia că înțelepciunea adevărată înseamnă să recunoaștem aceste limite.

Versurile 1-6 invită toate neamurile și toți oamenii, indiferent de statutul lor social, să asculte un discurs despre înțelepciune și pricepere. Aceasta este o chemare universală către înțelepciune, ceea ce presupune că mesajul ce urmează să fie transmis este important pentru toată umanitatea.

Versurile 7-9 reiterează faptul că nimeni nu poate evita moartea, indiferent de cât de bogat sau de puternic este. Aceasta este o temă comună în literatura biblică și alte texte religioase: limitările umane în fața morții și a timpului.

Versurile 10-13 continuă această meditație asupra morții, subliniind efemeritatea bogăției și a statutului terestru. În ciuda mândriei și a ambițiilor noastre, toți ne vom confrunta cu același destin final.

Versurile 14-16 sugerează că cei care au trăit o viață fără a înțelege această realitate vor suferi în cele din urmă consecințele, în timp ce cei care sunt înțelepți vor fi în cele din urmă protejați de Dumnezeu.

Versurile 17-21 îi îndeamnă pe cititori să nu se teamă sau să invidieze pe cei care par a avea succes în această viață. În cele din urmă, orice bogăție sau glorie pe care o avem nu ne poate urma în moarte.

În ansamblu, acest psalm ne reamintește de limitările noastre umane și de importanța înțelegerii acestora. Prin recunoașterea și acceptarea inevitabilității morții, putem trăi o viață mai înțeleaptă, concentrându-ne pe lucrurile care contează cu adevărat, în loc să ne pierdem în vanități și iluzii.

Psalmul 48

  1. Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume:
  2. Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul.
  3. Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
  4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
  5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmașilor mei?
  6. Ei se încred în puterea lor și cu mulțimea bogăției lor se laudă.
  7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,
  8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă și niciodată nu se va putea face,
  9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea.
  10. Fiecare vede că înțelepții mor, cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor.
  11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile lor din neam în neam, deși numit-au cu numele lor pământurile lor.
  12. Și omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.
  13. Această cale le este sminteală lor și celor ce vor găsi de bune spusele lor.
  14. Ca niște oi în iad sunt puși, moartea îi va paște pe ei.
  15. Și-i vor stăpâni pe ei cei drepți și ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.
  16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
  17. Să nu te temi când se îmbogățește omul și când se înmulțește slava casei lui.
  18. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
  19. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viața lui și te va lăuda când îi vei face bine,
  20. Totuși intra-va până la neamul părinților lui și în veac nu va vedea lumină.
  21. Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.

Citește și: Psalmul 47

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *