Psalmul 37

Psalmul 37

Psalmul 37 reprezintă rugăciunea și lamentația unui om care suferă din cauza păcatelor sale și simte mânia lui Dumnezeu asupra sa. Rugăciunea este adresată lui Dumnezeu, cerându-I iertare, îndurare și ajutor în timpul greutăților.

Acest psalm exprimă durerea fizică și emoțională pe care persoana o simte din cauza păcatelor și a fărădelegilor sale, simțind că trupul său nu are vindecare și că inima sa este plină de mâhnire. În plus, autorul simte că, prietenii și vecinii săi se îndepărtează și că vrăjmașii săi se bucură de nefericirea sa.

Versetele 15-22 reprezintă o schimbare în tonul psalmului, deoarece el își pune nădejdea în Dumnezeu, așteptând ajutorul și mântuirea Sa. El recunoaște și își mărturisește păcatele, promițând să se îngrijească de ele și speră ca Dumnezeu să nu îl părăsească în momentele de încercare.

În ansamblu, acest psalm este o expresie a suferinței omenești și a căutării iertării și sprijinului divin în momentele dificile. Mesajul psalmului poate fi aplicat și în viața noastră, reamintindu-ne să ne recunoaștem păcatele și să ne întoarcem la Dumnezeu pentru ajutor și mântuire.

Psalmul 37

  1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerți.
  2. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.
  3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
  4. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
  5. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
  6. Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.
  7. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
  8. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
  9. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.
  10. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.
  11. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.
  12. Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.
  13. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.
  14. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
  15. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit.
  16. Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.
  17. Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;
  18. Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
  19. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
  20. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
  21. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

  Citește și: Psalmul 36

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *