Psalmul 35

Psalmul 35

Psalmul 35 este unul dintre cele mai cunoscute texte din Biblie, în care autorul exprimă o serie de gânduri și sentimente despre natura umană și relația sa cu divinitatea. Textul este plin de metafore și imagini poetice, care transpun idei abstracte într-o formă vizuală și emoțională. În acest fel, autorul reușește să transmită o gamă largă de emoții, de la teamă și îndoială, până la speranță și încredere.

Unul dintre cele mai importante subiecte abordate în Psalmul 35 este frica de Dumnezeu și importanța credinței. Autorul sugerează că cel care nu crede în legea divină, nu are nici o frică de Dumnezeu, ceea ce poate duce la fărădelege și păcat. În același timp, el subliniază că, credința nu se reduce doar la frica de pedeapsa divină, ci şi la încrederea în mila și iubirea divină.

În Psalmul 35, autorul vorbește și despre fărădelege și răutate, ca o expresie a naturii umane păcătoase. El subliniază importanța judecății divine și a dreptății, care trebuie să învingă fărădelegea și să îi protejeze pe cei drepți. În același timp, autorul afirmă că divinitatea este plină de milă și își protejează copiii în umbra aripilor sale.

Un alt subiect important din Psalmul 35 este natura divină, care este prezentată ca fiind măreață și adâncă. Autorul folosește metafore precum munții sau izvorul vieții pentru a descrie puterea și iubirea divină. Aceste imagini sunt menite să transmită o senzație de siguranță și protecție celor care se încred în divinitate.

În concluzie, Psalmul 35 este un text profund filosofic și religios, care transpune în cuvinte poetice, gânduri și sentimente despre natura umană și relația sa cu divinitatea. Textul îndeamnă la reflecție și introspecție, invitând cititorul să caute îndrumarea divină în calea sa și să își găsească siguranța și protecția în credință și încrederea în divinitate.

Psalmul 35

  1. Necredința călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este într-însul frica de Dumnezeu.
  2. El singur se amăgește în ochii săi, când zice că ar fi urmărind fărădelegea și ar fi urând-o.
  3. Graiurile gurii lui fărădelege și vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine.
  4. Fărădelege a gândit în așternutul său, în toată calea cea bună n-a stat și răutatea n-a urât.
  5. Doamne, în cer este mila Ta și adevărul Tău până la nori.
  6. Dreptatea Ta ca munții lui Dumnezeu, judecățile Tale adânc mare; oameni și dobitoace vei izbăvi Doamne.
  7. Că ai înmulțit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui.
  8. Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale și din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei.
  9. Că la Tine este izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină.
  10. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine și dreptatea Ta celor drepți la inimă.
  11. Să nu vină peste mine picior de mândrie și mâna păcătoșilor să nu mă clatine.
  12. Acolo au căzut toți cei ce lucrează fărădelegea; izgoniți au fost și nu vor putea să stea.

Citește și: Psalmul 34

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *