Psalmul 30

Psalmul 30, cunoscut și sub numele de Psalmul lui David, exprimă o profundă încredere în Dumnezeu și în puterea Sa de a-i salva și proteja pe cei credincioși. David se adresează lui Dumnezeu ca izbăvitor și cerșește ajutorul Lui în mijlocul nevoilor sale. El se declară un credincios care își pune toată încrederea în Dumnezeu, făcând din rugăciunea sa, o mărturie publică a credinței sale.

Psalmul începe cu o declarație de încredere: “Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac”. El știe că numai Dumnezeu îi poate oferi ajutorul de care are nevoie. El nu are nicio altă sursă de putere sau de protecție decât Dumnezeu. În versetul 2, el îl imploră pe Dumnezeu să îi întindă urechea și să îl ajute să iasă din necazurile sale. El cere ca Dumnezeu să îi fie apărător și să îi ofere o casă de scăpare, unde se poate simți în siguranță.

În versetul 3, își exprimă încrederea în Dumnezeu, spunând că puterea și scăparea lui se află în Dumnezeu. El se bazează pe faptul că Dumnezeu îl va ghida și îl va hrăni. În versetul 4, cere ca Dumnezeu să îl scoată din cursa în care a fost prins. El știe că numai Dumnezeu îi poate oferi protecție şi eliberare.

Citește și: Psalmul 29

În versetul 5, David face o declarație puternică de credință: “În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului”. Aceste cuvinte au fost ulterior citate de Iisus pe cruce, înainte să-și dea duhul. El știe că numai Dumnezeu îi poate oferi mântuirea și el se încredințează pe deplin în mâinile Lui. El declară că își încredințează duhul său lui Dumnezeu și cere din nou ajutor pentru a fi salvat. Această afirmație se poate referi la o situație deosebit de gravă, în care autorul crede că este pe moarte, sau poate fi o declarație de credință și de încredere în Dumnezeu, indiferent de circumstanțele sale.

În versetele 6 și 7, își exprimă recunoștința față de Dumnezeu pentru ajutorul și mila Sa. El se bucură de faptul că Dumnezeu l-a salvat din nevoi și l-a căutat în smerenia sa. În versetul 8, el afirmă că Dumnezeu l-a apărat de vrăjmași și i-a pus picioarele într-un loc desfătat.

Acest psalm este o rugăciune pentru ajutor și mântuire, adresată lui Dumnezeu în mijlocul unei situații dificile, autorul aflându-se într-o stare de deznădejde și teamă. Psalmul cuprinde mai multe elemente care pot fi interpretate atât în sensul unui context personal, cât și în sensul unui context colectiv.

Psalmul 30

1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: “Tu eşti Dumnezeul meu!”
15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.