Psalmul 21

Această meditație profundă, plină de durere, speranță și mărturisire de credință, reprezintă multe dintre emoțiile și provocările cu care se confruntă credinciosul în fața suferinței și a incertitudinii. Este un imn de lamentație, dar și unul de speranță și încredere în Dumnezeu, fiind folosit ca o formă de rugăciune în vremuri dificile.

Primele versuri exprimă durerea și izolarea, autorul simțindu-se părăsit de Dumnezeu și incapabil să-L audă, chiar dacă strigă zi și noapte. Aceasta este o temă comună în psalmi, aceea a păgubitului care se simte abandonat. În acest moment de deznădejde, el își reamintește de credința strămoșilor săi, care au avut încredere în Dumnezeu și au fost salvați.

Având în vedere această moștenire de credință, își afirmă propria sa încredere în Dumnezeu, chiar dacă se simte “ca un vierme” și este batjocorit de ceilalți. Este o declarație puternică de credință în fața suferinței.

Citește și: Psalmul 20

Următoarele versuri descriu durerea fizică și emoțională pe care o îndură, folosind imagini puternice precum “deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește” și “m-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a împresurat”. Aceasta nu numai că exprimă suferința profundă, dar și lipsa de ajutor pe care o simte în acest moment.

Însă, în pofida tuturor acestor necazuri, autorul își reînnoiește speranța și credința în Dumnezeu. Cere ajutorul lui Dumnezeu și își declară intenția de a-L lăuda în adunarea mare. În final, psalmul se termină cu o notă de speranță, cu autorul prevăzând că “toate marginile pământului” se vor întoarce la Dumnezeu și că împărăția Lui este supremă.

Acest psalm este o ilustrare puternică a modului în care credința poate fi testată în vremuri de suferință, dar și a puterii ei de a aduce speranță și consolare. Este o mărturie a încrederii în mila și mântuirea lui Dumnezeu, indiferent de împrejurări.

Psalmul 21

  1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greșelilor mele.
  2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua și nu vei auzi, și noaptea și nu Te vei gândi la mine.
  3. Iar Tu întru cele sfinte locuiești, lauda lui Israel.
  4. În Tine au nădăjduit părinții noștri, nădăjduit-au în Tine și i-ai izbăvit pe ei.
  5. Către Tine au strigat și s-au mântuit, în Tine au nădăjduit și nu s-au rușinat.
  6. Iar eu sunt vierme și nu om, ocara oamenilor și defăimarea poporului.
  7. Toți cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
  8. “Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voiește pe el”.
  9. Că Tu ești Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
  10. Spre Tine m-am aruncat de la naștere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu ești Tu.
  11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, și nu este cine să-mi ajute.
  12. Înconjuratu-m-au viței mulți, tauri grași m-au împresurat.
  13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpește și răcnește.
  14. Ca apa m-am vărsat și s-au risipit toate oasele mele.
  15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topește în mijlocul pântecelui meu.
  16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, și limba mea s-a lipit de cerul gurii mele și în țărâna morții m-ai coborât.
  17. Că m-au înconjurat câini mulți, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
  18. Străpuns-au mâinile mele și picioarele mele.
  19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau și se uitau la mine.
  20. Împărţit-au hainele mele loruşi și pentru cămașa mea au aruncat sorți.
  21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
  22. Izbăveşte de sabie sufletul meu și din gheara câinelui viața mea.
  23. Izbăveşte-mă din gura leului și din coarnele taurilor smerenia mea.
  24. Spune-voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând:
  25. Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L pe El, toată seminția lui Iacob slăviți-L pe El!
  26. Să se teamă de Dânsul toată seminția lui Israel.
  27. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
  28. Nici n-a întors fala Lui de la mine și când am strigat către Dânsul, m-a auzit.
  29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
  30. Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
  31. Își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
  32. Și se vor închina înaintea Lui toate semințiile neamurilor.
  33. Că a Domnului este împărăția și El stăpânește peste neamuri.
  34. Mâncat-au și s-au închinat toți grașii pământului, înaintea Lui vor cădea toți cei ce se coboară în pământ.
  35. Și sufletul meu în El viază, și seminția mea va sluji Lui.
  36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Și vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naște şi ce a făcut Domnul.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *