Psalmul 146

Psalmul 146

Acest psalm este un cântec de laudă și mulțumire adus lui Dumnezeu pentru bunătatea, puterea și înțelepciunea Sa infinită.

Psalmul începe cu un îndemn la laudă. Cântarea de laudă este plăcută lui Dumnezeu, subliniind importanța adorării.

Se vorbește despre zidirea Ierusalimului, ca un simbol al restaurării și unirii. Dumnezeu va aduna pe cei risipiți ai lui Israel, evidențiindu-și fidelitatea față de poporul Său.

Se accentuează îngrijirea și vindecarea pe care Dumnezeu o oferă celor cu inima zdrobită și răniți, ilustrând omnipotența și cunoașterea nemărginită a lui Dumnezeu, care cunoaște numele fiecărei stele.

Este evidențiată măreția și tăria lui Dumnezeu, precum și înțelepciunea Sa care nu are hotar. Dumnezeu este descris ca un susținător al celor blânzi și ca unul care smerește pe cei păcătoși, subliniind dreptatea Sa.

Versetele îndeamnă din nou la laudă, sugerând utilizarea de instrumente muzicale, cum ar fi alăuta, în adorare. Dumnezeu este descris ca Cel care controlează elementele naturii, furnizând ploaie și făcând ca iarba să crească pe munți.

El își manifestă îngrijirea nu numai față de oameni, ci și față de animale, subliniind providența Sa universală. Ultimul verset subliniază că Dumnezeu nu este impresionat de forța sau viteză fizică, ci își pune bunăvoința în alte lucruri.

Astfel, Psalmul 146 este un imn puternic de laudă adus lui Dumnezeu pentru creație, pentru îngrijirea față de univers și pentru acțiunile Sale drepte și milostive în lume.

 Psalmul 146

  1. Lăudați pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea.
  2. Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna și pe cei risipiți ai lui Israel;
  3. Cel ce vindecă pe cei zdrobiți cu inima și leagă rănile lor
  4. Cel ce numără mulțimea stelelor și dă tuturor numele lor.
  5. Mare este Domnul nostru și mare este tăria Lui și priceperea Lui nu are hotar.
  6. Domnul înalță pe cei blânzi și smerește pe cei păcătoși până la pământ.
  7. Cântați Domnului cu cântare de laudă; cântați Dumnezeului nostru în alăută;
  8. Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce gătește pământului ploaie, Celui ce răsare în munți iarbă și verdeață spre slujba oamenilor;
  9. Celui ce dă animalelor hrana lor și puilor de corb, care Îl cheamă pe El.
  10. Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoința Lui.

Citește și: Psalmul 145

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *