Acesta este un fragment din Psalmul 143 (în numerotarea Septuagintei) sau 144 (în numerotarea Masoretică) din Cartea Psalmilor a Vechiului Testament. Psalmul este atribuit lui David și începe cu laude aduse lui Dumnezeu pentru forța și sprijinul Său în luptă.
David îl preamărește pe Dumnezeu ca fiind învățătorul său în arta războiului și apărătorul său în momente de pericol. El se miră de interesul special pe care Dumnezeu îl manifestă față de om, în ciuda efemerității existenței sale. Acest psalm ilustrează și recunoașterea lui David a faptului că victoriile sale nu au fost realizate prin forța sa proprie, ci prin intervenția și sprijinul lui Dumnezeu.
Ulterior, David își exprimă dorința ca Dumnezeu să intervină în mod spectaculos în lume, să răstoarne ordinea stabilită și să protejeze pe poporul Său de vrăjmași și de străini. Psalmul se încheie cu o viziune ideală a prosperității și păcii în cadrul națiunii ale cărei conducător este David, subliniind că adevărata fericire și binecuvântare provin din relația cu Dumnezeu.
Psalmul 143
- Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învață mâinile mele la luptă și degetele mele la război.
- Mila mea și Scăparea mea, Sprijinitorul meu și Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, și în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.
- Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socotești pe el?
- Omul cu deșertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.
- Doamne, pleacă cerurile și Te pogoară, atinge-Te de munți și fă-i să fumege.
- Cu fulger fulgeră-i și-i risipește! Trimite săgețile Tale și tulbură-i!
- Trimite mâna Ta dintru înălțime; scoate-mă și mă izbăvește de ape multe, din mâna străinilor,
- A căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății.
- Dumnezeule, cântare nouă Îți voi cânta ție; în psaltire cu zece strune Îți voi cânta ție,
- Celui ce dai mântuire împăraților, Celui ce izbăvești pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.
- Izbăvește-mă și mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății,
- Ai căror fii sunt ca niște odrasle tinere, crescute în tinerețile lor; fiicele lor înfrumusețate și împodobite ca chipurile templului.
- Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulți miei, umplând drumurile când ies;
- Boii lor sunt grași. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în ulițele lor. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.
Citește și: Psalmul 142
