Acest psalm este o lamentare al poporului Israel în timpul exilului în Babilon. Este un psalm de dor, de aducere aminte, dar și de mânie și dorință de răzbunare față de cei care i-au persecutat.
Versetele 1-4 descriu agonia poporului evreu în timpul exilului babilonian. Fiind departe de patria lor, plâng amintindu-se de Sion, centrul lor spiritual. Harpele atârnate simbolizează pierderea bucuriei și incapacitatea de a cânta.
Versetele 5-6 exprimă intensitatea durerii și a dragostei față de Ierusalim. Este un jurământ al fidelității față de orașul lor și o dorință de a nu-l uita niciodată.
Versetele 7-9 reflectă amărăciunea și mânia față de cei care au jucat un rol în dărâmarea Ierusalimului. Edomiții, descendenții lui Esau, sunt amintiți pentru că au aplaudat și au ajutat la dărâmarea Ierusalimului. Babilonienii, care au capturat și au exilat poporul evreu, sunt, de asemenea, subiectul mâniei poetului. Versetul 9 este controversat și dificil din perspectiva etică; reflectă furia intensă și dorința de răzbunare pe care o simțea poetul în fața suferințelor sale.
Acest psalm exprimă sentimentele autentice ale unei persoane care a trăit tragedia și dezastrul. În timp ce tonul său poate fi dificil pentru unele persoane moderne, este o mărturie a intensității emoționale și a realității durerii umane în fața nedreptății și pierderii.
Psalmul 136
- La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
- În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
- Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!”
- Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
- De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
- Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
- Adu-ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: “Stricați-l, stricați-l până la temeliile lui!”
- Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ți va răsplăti ție fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
- Fericit este cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră.
Citește și: Psalmul 135
