Psalmul 134

Psalmul 134 este o adorație și o recunoaștere a măreției, puterii și fidelității lui Dumnezeu, contrastând acțiunile Sale cu idolii făcuți de mâna omului.

Primele trei versete sunt o chemare către toate categoriile de persoane care slujesc în templu – de la preoți la laici – să-L laude pe Dumnezeu. Se subliniază ideea că Dumnezeu merită lăudat pentru bunătatea și loialitatea Sa.

Versetele 4-12 recunosc modul special în care Dumnezeu a acționat în istoria poporului Său, alegându-l și eliberându-l din sclavia egipteană și dându-i moștenire pământul promis.

În versetele 13-14, recunoașterea măreției lui Dumnezeu este în contrast cu efemeritatea oamenilor. Dumnezeu este etern și judecător drept, oferind milă și consolare.

Versetele 15-18 subliniază neputința idolilor făcuți de mâna omului. Ei nu pot să vadă, să audă sau să comunice, în timp ce Dumnezeu este viu și activ în lume. Dacă adori idoli morți, vei fi lipsit de viață și sens. Dar, dacă îl adori pe Dumnezeul viu, vei fi înzestrat cu viață și scop.

Finalul psalmului, versetele 19-21, este o chemare extinsă la diferite grupuri din poporul lui Dumnezeu să-L binecuvânteze. Acesta se încheie cu amintirea locului special al lui Dumnezeu în Sion, centrul spiritual al Israelului.

În ansamblu, acest psalm este un imn de lăudare care celebrează măreția, fidelitatea și acțiunile salvatoare ale lui Dumnezeu și îndeamnă pe toți credincioșii să răspundă cu recunoștință și adorare.

 Psalmul 134

1. Lăudați numele Domnului, lăudați slugi pe Domnul,
2. Cei ce stați în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru.
3. Lăudați pe Domnul, că este bun Domnul; cântați numele Lui, că este bun.
4. Că pe Iacob și l-a ales Domnul, pe Israel spre moștenire Lui.
5. Că eu am cunoscut că este mare Domnul și Domnul nostru peste toți dumnezeii.
6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer și pe pământ, în mări și în toate adâncurile.
7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
8. El a bătut pe cei întâi-născuți ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
9. Trimis-a semne și minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon și tuturor robilor lui.
10. El a bătut neamuri multe și a ucis împărați puternici:
11. Pe Sihon împăratul Amoreilor și pe Og împăratul Vasanului și toate stăpânirile Canaanului.
12. Și a dat pământul lor moștenire, moștenire lui Israel, poporului Său.
13. Doamne, numele Tău este în veac și, pomenirea Ta în neam și în neam.
14. Că va judeca Domnul pe poporul Său și de slugile Sale se va milostivi.
15. Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucruri făcute de mâini omenești.
16. Gură au și nu vor grăi, ochi au și nu vor vedea.
17. Urechi au și nu vor auzi, că nu este duh în gura lor.
18. Asemenea lor să fie toți cei care ii fac pe ei și toți cei ce se încred în ei.
19. Casa lui Israel, binecuvântați pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântați pe Domnul;
20. Casa lui Levi, binecuvântați pe Domnul; cei ce vă temeți de Domnul, binecuvântați pe Domnul.
21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim.

Citește și: Psalmul 133