Psalmul 13

Psalmul 13

Psalmul 13 este un psalm de lamentare și de îndurerare, în care cel care se roagă, se plânge de lipsa lui Dumnezeu și de oprimarea la care este supus. “Zis-a cel nebun în inima sa: ‘Nu este Dumnezeu!’ Stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul”, se văicărește cel care se roagă. El vede în jurul său o lume lipsită de Dumnezeu, în care oamenii sunt corupți și fără milă. În ciuda acestei situații disperate, el își păstrează totuși speranța și își îndreaptă ochii spre Dumnezeu. “Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu”.

Psalmul 13 continuă cu o descriere a nelegiuirilor și a răutății oamenilor, care au abătut pe toți de la calea dreaptă. “Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul”. Cel care se roagă, își pune întrebarea dacă cei care fac rău vor înțelege vreodată greșeala lor. “Oare, nu se vor înțelepți toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat”.

Acest psalm aduce și o acuzație împotriva celor care ȋi oprimă și ȋi batjocoresc pe cei săraci și neajutorați. “Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepților. Săracul nădăjduiește în Domnul și voi ați râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?”.

Cu toate acestea, el nu pierde speranța și își exprimă încrederea în Dumnezeu: “Dar când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura-se-va Iacob și se va veseli Israel”. Aceste cuvinte ne amintesc că, în ciuda încercărilor și a suferințelor, Dumnezeu este întotdeauna alături de noi și ne poate mântui.

Citește și: Psalmul 12

Psalmul 13

  1. Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
  2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
  3. Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
  4. Oare, nu se vor înțelepți toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat.
  5. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepților.
  6. Săracul nădăjduiește în Domnul și voi ați râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?
  7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura-se-va Iacob și se va veseli Israel.

Cartea psalmilor. Psalmii 1-50

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *