Psalmul 128 este un imn de luptă și de victorie, dar și o reamintire a fidelității lui Dumnezeu față de poporul său, Israel. Acest psalm poate fi împărțit în trei segmente principale: suferința poporului, intervenția divină și consecințele pentru vrăjmașii lui Israel.
Prima parte (versetele 1-2) prezintă o temă recurentă în Vechiul Testament, aceea a persecuției și a luptei poporului ales. Israel se vede aici ca simbol al celor care sunt persecutați, dar rezistă în fața opresiunii. Fraza “din tinerețile mele” sugerează că Israelul a fost atacat de-a lungul întregii sale istorii, încă de la fondare.
În versetele 3 și 4, este descrisă cruzimea și răutatea vrăjmașilor. Ei nu doar că au atacat, dar au făcut-o cu o nelegiuire extinsă și dureroasă. Cu toate acestea, în mijlocul acestei descrieri sumbre, intervine Domnul, reprezentat ca fiind drept și ca un eliberator care “a tăiat grumajii păcătoșilor”. Acesta este un moment de răscumpărare și eliberare.
Ultima parte (versetele 5-8) este o imprecație sau o blestemare a vrăjmașilor. Vrăjmașii sunt comparați cu iarba efemeră care crește pe acoperișuri și se usucă rapid, sugerând efemeritatea eforturilor lor. Acesta este un mod poetic de a afirma că, în timp ce vrăjmașii pot părea puternici pentru o vreme, ei vor avea un sfârșit rapid și neînsemnat. Pe de altă parte, trecătorii, adică popoarele care ar putea vedea sau afla despre soarta vrăjmașilor, nu îi vor binecuvânta și nu le vor recunoaște niciun merit sau valoare.
În esență, Psalmul 128 este un cântec de triumf al rezilienței și al speranței, reamintind că, în pofida tuturor provocărilor, Dumnezeu este protectorul și eliberatorul poporului său.
Psalmul 128
- De multe ori s-au luptat cu mine din tinerețile mele, să spună Israel!
- De multe ori s-au luptat cu mine, din tinerețile mele și nu m-au biruit.
- Spatele mi-au lovit păcătoșii, întins-au nelegiuirea lor;
- Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoșilor.
- Să se rușineze și să se întoarcă înapoi toți cei ce urăsc Sionul.
- Facă-se ca iarba de pe acoperișuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,
- Din care nu și-a umplut mâna lui secerătorul și sânul său, cel ce adună snopii,
- Și trecătorii nu vor zice: “Binecuvântarea Domnului fie peste voi!” sau: “Vă binecuvântăm în numele Domnului!”
Citește și: Psalmul 127