Psalmul 12 din Biblie este un cântec al speranței și al rugăciunii către Dumnezeu, în momentele de întuneric și de prigonire. În acest psalm, cel care se roagă se simte părăsit de Dumnezeu și înfruntă oprimarea din partea vrăjmașilor săi.
“Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârșit? Până când vei întoarce fata Ta de la mine?”, se întreabă cel care se roagă. El se simte abandonat de Dumnezeu și se teme că nu va mai primi ajutorul divin.
Psalmul continuă cu o descriere a durerii sufletești și a luptei constante împotriva vrăjmașilor: “Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua și noaptea? Până când se va înălța vrăjmașul meu împotriva mea?”
În ciuda tuturor acestor greutăți, cel care se roagă își exprimă speranța în Dumnezeu și își pune încrederea în mila Sa: “Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte. Ca nu cumva să zică vrăjmașul meu: ‘Întăritu-m-am asupra lui'”.
Psalmul se încheie cu o declarație de credință și de mulțumire față de Dumnezeu: “Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt”. Aceste cuvinte ne arată importanța speranței și a credinței în momentele de încercare și ne încurajează să ne întoarcem mereu către Dumnezeu în vremuri grele.
Citește și: Psalmul 11
Psalmul 12
- Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârșit? Până când vei întoarce fata Ta de la mine?
- Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua și noaptea?
- Până când se va înălța vrăjmașul meu împotriva mea?
- Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,
- Ca nu cumva să zică vrăjmașul meu: “Întăritu-m-am asupra lui”. Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.
- Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.