Psalmul 117 este un imn de laudă și recunoștință adresat lui Dumnezeu pentru mila, ajutorul și protecția Sa constantă. Este o reflecție profundă asupra naturii permanente și invariabile a iubirii divine și a intervenției Sale în viețile oamenilor, chiar și în cele mai grele momente.
Tematica centrală a psalmului este recunoștința și mărturisirea puterii și binefacerilor lui Dumnezeu. Începând cu un apel la laudă, psalmul invită întregul Israel, casa lui Aaron și toți cei temători de Dumnezeu să recunoască bunătatea și mila Sa eternă.
În acest psalm, sunt evidențiate momentele de dificultate și suferință ale autorului, dar în fiecare dintre aceste momente, el găsește alinare și salvare în Dumnezeu. Domnul este prezentat ca un scut și sprijin, o forță de nădejde superioară oricărei încrederi în oameni sau în căpetenii.
Imaginile folosite, precum albinele care înconjoară sau focul de spini, reflectă adversitatea și luptele vieții, dar victoria finală aparține celui care se încrede în Domnul.
Se face referire și la importanța recunoașterii și venerării lui Dumnezeu, evidențiată prin menționarea pietrei pe care ziditorii nu au considerat-o importantă, dar care a devenit esențială, simbolizând rolul central și fundamentul pe care Dumnezeu îl joacă în viețile oamenilor.
Psalmul se încheie într-o notă triumfătoare, în care autorul își exprimă recunoștința și lauda față de Dumnezeu, reiterând ideea centrală a psalmului – bunătatea și mila divină sunt eterne.
În ansamblu, Psalmul 117 este un cântec de încredere și speranță, o declarație de dragoste și devotament față de Creator, și un memento al fidelității Lui neschimbate față de cei care Îl slujesc cu sinceritate.
Psalmul 117
- Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
- Să zică, dar, casa lui Israel, că este bun, că în veac este mila Lui.
- Să zică, dar, casa lui Aaron, că este bun, că în veac este mila Lui.
- Să zică, dar, toți cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui.
- În necaz am chemat pe Domnul și m-a auzit și m-a scos întru desfătare.
- Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.
- Domnul este ajutorul meu și eu voi privi cu bucurie pe vrăjmășii mei.
- Mai bine este a Te încrede în Domnul, decât a Te încrede în om.
- Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii.
- Toate neamurile m-au înconjurat și în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
- Înconjurând m-au înconjurat și în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
- Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele, dar s-au stins ca focul de spini și în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
- Împingându-mă m-au împins să cad, dar Domnul m-a sprijinit.
- Tăria mea și lauda mea este Domnul și mi-a fost mie spre izbăvire.
- Glas de bucurie și de izbăvire în corturile drepților: “Dreapta Domnului a făcut putere,
- Dreapta Domnului m-a înălțat, dreapta Domnului a făcut putere!”
- Nu voi muri, ci voi fi viu și voi povesti lucrurile Domnului.
- Certând m-a certat Domnul, dar morții nu m-a dat.
- Deschideți-mi mie porțile dreptății, intrând în ele voi lăuda pe Domnul.
- Aceasta este poarta Domnului; drepții vor intra prin ea.
- Te voi lăuda, că m-ai auzit și ai fost mie spre izbăvire.
- Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului.
- De la Domnul s-a făcut aceasta și minunată este în ochii noștri.
- Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea.
- O, Doamne, mântuiește! O, Doamne, sporește!
- Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi, din casa Domnului.
- Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Tocmiți sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele altarului.
- Dumnezeul meu ești Tu și Te voi lăuda; Dumnezeul meu ești Tu și Te voi înălța. Te voi lăuda că m-ai auzit și ai fost mie spre mântuire.
- Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
Citește și: Psalmul 116
