Psalmul 113

Psalmul 113

Psalmul 113 este o exuberantă proclamare a măreției și puterii lui Dumnezeu, evidențiată prin faptele Sale minunate în istoria poporului ales și prin contrastul dintre El și idolii creați de mâinile oamenilor.

Psalmul începe cu amintirea evenimentelor miraculoase care au avut loc atunci când Israel a ieșit din Egipt. Acest act de eliberare servește drept simbol puternic al capacității lui Dumnezeu de a interveni în istorie în favoarea poporului Său.

Evenimentele naturale, cum ar fi fuga mării și săltatul munților, sunt descrise ca răspunsuri la prezența lui Dumnezeu. Acestea nu doar că ilustrează suveranitatea divină asupra creației, ci și frica și venerația pe care chiar și natura o are față de Creator.

În timp ce Dumnezeu este activ și viu, idolii neamurilor, deși pot fi făcuți din metale prețioase, sunt inerți și inutili. Ei nu pot nici să vorbească, nici să vadă, nici să audă. Aceasta reprezintă o critică aspră adusă adorării idoli și o amintire că numai Dumnezeu merită închinare.

Diferitele grupuri din poporul Israel, fie că este vorba de întreaga națiune, de preoți sau de cei temători de Dumnezeu, sunt îndemnați să-și pună speranța în Domnul. El este sursa lor constantă de ajutor și protecție.

Finalul psalmului se extinde pentru a sublinia că Dumnezeu este Creatorul tuturor și că pământul a fost dat fiilor oamenilor. În timp ce Dumnezeu stăpânește cerurile, El se îngrijește și de pământ și de oameni, binecuvântându-i și protejându-i.

Psalmul se încheie cu un apel la binecuvântarea continuă a lui Dumnezeu. În timp ce morții nu îl pot lăuda în mormânt, cei vii sunt îndemnați să continue să proclame măreția Sa pentru totdeauna.

Psalmul 113 prezintă un portret vibrant al lui Dumnezeu ca un Creator activ, implicat și puternic, care nu doar că a acționat în trecut în favoarea poporului Său, ci continuă să fie sursa lor de speranță și binecuvântare.

Psalmul 113

  1. La ieșirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacob dintr-un popor barbar,
  2. Ajuns-a Iuda sfințirea Lui, Israel stăpânirea Lui.
  3. Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
  4. Munții au săltat ca berbecii și dealurile ca mieii oilor.
  5. Ce-ți este ție, mare, că ai fugit? Şi ție Iordane, că te-ai întors înapoi?
  6. Munților, că ați săltat ca berbecii și dealurilor, ca mieii oilor?
  7. De fața Domnului s-a cutremurat pământul, de fața Dumnezeului lui Iacob,
  8. Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă.
  9. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău,
  10. Ca nu cumva să zică neamurile: “Unde este Dumnezeul lor?”
  11. Dar Dumnezeul nostru e în cer; în cer și pe pământ toate câte a voit a făcut.
  12. Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucruri de mâini omenești:
  13. Gură au și nu vor grăi; ochi au și nu vor vedea;
  14. Urechi au și nu vor auzi; nări au și nu vor mirosi;
  15. Mâini au și nu vor pipăi; picioare au și nu vor umbla, nu vor glăsui cu gâtlejul lor.
  16. Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei și toți cei ce se încred în ei.
  17. Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor și apărătorul lor este.
  18. Casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor și apărătorul lor este.
  19. Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor și apărătorul lor este.
  20. Domnul și-a adus aminte de noi și ne-a binecuvântat pe noi; a binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui Aaron,
  21. A binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici împreună cu cei mari.
  22. Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi și pe copiii voștri!
  23. Binecuvântați să fiți de Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.
  24. Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
  25. Nu morții Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toți cei ce se coboară în iad,
  26. Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum și până în veac.

Citește și: Psalmul 112

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *