Psalmul 106

Psalmul 106 este o meditație profundă asupra măreției și milei nesfârșite a lui Dumnezeu, precum și a răspunsului omului față de această iubire divină.

De la început, sunt evocate caracteristicile fundamentale ale lui Dumnezeu: bunătatea și mila sa eternă (v. 1). Această invitație la laudă este însoțită de un apel la mărturia celor salvați (v. 2-3), subliniind astfel rolul activ al lui Dumnezeu în istoria omenirii.

Se desfășoară apoi o serie de episoade în care omul se confruntă cu pericole, dificultăți și suferințe: rătăcirea în deșert, foamea, setea, întunericul sufletului și amenințarea morții (v. 4-10). În fața acestor încercări, omul strigă către Dumnezeu, iar Domnul, în mila sa infinită, intervine pentru a salva, ghida și vindeca (v. 6-7, 13-14, 19-20). Fiecare intervenție divină se încheie cu o chemare la laudă (v. 8, 15, 21, 31).

Însă, în ciuda mântuirii repetate oferite de Dumnezeu, omul repetă greșelile și încalcă poruncile Sale. Aceasta rezultă într-o alienare continuă, în care se retrage protecția divină, lăsându-i pe oameni la mila propriei lor sorți (v. 10-12, 23-27). Cu toate acestea, când omul se întoarce din nou către Dumnezeu cu sinceritate, Domnul nu ezită să-l primească înapoi (v. 28-30, 37-42).

Partea finală a psalmului prezintă transformările miraculoase operate de Dumnezeu asupra creației: râuri transformate în deșerturi și viceversa, pustiuri transformate în izvoare de apă (v. 33-38). Aceste imagini simbolizează capacitatea lui Dumnezeu de a aduce viață din moarte, speranță din deznădejde.

Psalmul se încheie cu un apel către înțelepți să reflecteze la aceste lucruri și să recunoască mila Domnului (v. 43). În esență, acest psalm ne învață că, indiferent de greșelile noastre, Dumnezeu este întotdeauna gata să ne primească înapoi dacă ne întoarcem către El cu un inimă sinceră și recunoscătoare.

Prin urmare, Psalmul 106 este o celebrare a iubirii și milei nesfârșite a lui Dumnezeu față de om, precum și un apel la recunoștință, laudă și înțelegere profundă a acestor adevăruri divine.

Psalmul 106

1. Lăudați pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
2. Să spună cei izbăviți de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna vrăjmașului.
3. Din țări i-a adunat pe ei, de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi.
4. Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă și cale spre cetatea de locuit n-au găsit.
5. Erau flămânzi și însetați; sufletul lor într-înşii se sfârșea;
6. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i-a izbăvit pe ei
7. Şi i-a povățuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit.
8. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.
9. Că a săturat suflet însetat și suflet flămând a umplut de bunătăți.
10. Ședeau în întuneric și în umbra morții; erau ferecați de sărăcie şi de fier,
11. Pentru că au amărât cuvintele Domnului și sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.
12. El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au și nu era cine să le ajute;
13. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i-a izbăvit pe ei.
14. Şi i-a scos pe ei din întuneric și din umbra morții și legăturile lor le-a rupt.
15. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
16. Că a sfărâmat porți de aramă și zăvoare de fier a frânt
17. Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliți.
18. Urât-a sufletul lor orice mâncare și s-au apropiat de porțile morții.
19. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor i-a izbăvit.
20. Trimis-a cuvântul Său și i-a vindecat pe ei și i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor.
21. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
22. Şi să-I jertfească Lui jertfă de laudă și să vestească lucrurile Lui, în bucurie.
23. Cei ce se coboară la mare în corăbii, cei ce-și fac lucrarea lor în ape multe,
24. Aceia au văzut lucrurile Domnului și minunile Lui întru adânc.
25. El a zis și s-a pornit vânt furtunos și s-au înălțat valurile mării.
26. Se urcau până la ceruri și se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea.
27. Se tulburau și se clătinau ca un om beat și toată priceperea lor a pierit.
28. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor și din nevoile lor ia izbăvit
29. Şi i-a poruncit furtunii și s-a liniștit și au tăcut valurile mării.
30. Şi s-au veselit ei, că s-au liniștit valurile și Domnul i-a povățuit pe ei la limanul dorit de ei.
31. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
32. Înălţaii-L pe El în adunarea poporului și în scaunul bătrânilor lăudați-L pe El,
33. Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat
34. Şi pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el.
35. Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în izvoare de ape,
36. Şi a așezat acolo pe cei flămânzi și au zidit cetate de locuit
37. Şi au semănat țarine și au sădit vii și au strâns belșug de roade
38. Şi i-a binecuvântat pe ei și s-au înmulțit foarte și vitele lor nu le-a împuținat.
39. Şi iarăși au fost împuținați și chinuiți de apăsarea necazurilor și a durerii.
40. Aruncat-a dispreț asupra căpeteniilor lor și i-a rătăcit pe ei în loc neumblat și fără de cale.
41. Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie și i-a pus pe ei ca pe niște oi de moștenire.
42. Vedea-vor drepții și se vor veseli și toată fărădelegea își va astupa gura ei.
43. Cine este înțelept va păzi acestea și va pricepe milele Domnului.

Citește și: Psalmul 105