Psalmul 104

Psalmul 104, având la bază reamintirea faptelor mărețe ale lui Dumnezeu, este o odă a recunoștinței și o mărturie a intervenției divine în istoria poporului Israel. În acest psalm, poetul trasează o cronologie a relației lui Dumnezeu cu poporul Său, începând de la legămintele stabilite cu patriarhii și ajungând până la miracolele făcute în Egipt și la eliberarea poporului.

Dumnezeu nu este doar prezentat ca o entitate superioară și atotputernică, ci și ca un protector și ghid al poporului Său. Își amintește promisiunile și le respectă, chiar și atunci când oamenii sunt înstrăinați sau se confruntă cu adversitatea. Miracolele descrise în Egipt, precum transformarea apei în sânge, trimițând broaște și muște, sau uciderea întâi-născuților, sunt mărturii ale puterii Sale de a interveni direct în favoarea celor aleși.

Totodată, psalmul nu doar rememorează trecutul, ci și încurajează credința și recunoștința în prezent. Poporul este îndemnat să laude și să celebreze numele lui Dumnezeu, să recunoască minunile Sale și să se încreadă în călăuzirea Sa.

Psalmul 104 nu este doar o rememorare a faptelor mărețe ale lui Dumnezeu, ci și o invitație de a trăi cu recunoștință și încredere în providența divină, de a recunoaște că indiferent de situație, Dumnezeu este alături de poporul Său, călăuzindu-l și protejându-l.

Psalmul 104

1. Lăudați pe Domnul și chemați numele Lui; vestiți între neamuri lucrurile Lui.
2. Cântați-I și-L lăudați pe El; spuneți toate minunile Lui.
3. Lăudați-vă cu numele cel sfânt al Lui; veselească-se inima celor ce caută pe Domnul.
4. Căutați pe Domnul și vă întăriți; căutați fala Lui, pururea.
5. Aduceți-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut; de minunile Lui și de judecățile gurii Lui.
6. Seminția lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleșii Lui.
7. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul judecățile Lui.
8. Adusu-şi-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a poruncit într-o mie de neamuri,
9. Pe care l-a încheiat cu Avraam și de jurământul Său lui Isaac.
10. Și l-a pus pe el lui Iacob, spre poruncă, și lui Israel legătură veșnică,
11. Zicând: “Ție îți voi da pământul Canaan, partea moștenirii tale”.
12. Atunci când erau ei puțini la număr și străini în pământul lor
13. Și au trecut de la un neam la altul, de la o împărăție la un alt popor,
14. N-a lăsat om să le facă strâmbătate și a certat pentru ei pe împărați, zicându-le:
15. “Nu vă atingeți de unșii Mei și nu vicleniți împotriva profeților Mei”.
16. Și a chemat foamete pe pământ și a sfărâmat paiul de grâu.
17. Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif.
18. Smeritu-l-au, punând în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui.
19. Cuvântul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul și l-a slobozit, căpetenia poporului şi l-a liberat pe el.
20. Pusu-l-a pe el domn casei lui și căpetenie peste toată avuția lui,
21. Ca să învețe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuși și pe bătrânii lui să-i înţelepţească.
22. Și a intrat Israel în Egipt și Iacob a locuit ca străin, în pământul lui Ham.
23. Și a înmulțit pe poporul lui foarte și l-a întărit pe el mai mult decât pe vrăjmașii lui.
24. Întors-a inima lor, ca să urască pe poporul Său, ca să viclenească împotriva robilor Săi.
25. Trimis-a pe Moise robul Său, pe Aaron, pe care l-a ales.
26. Pus-a în ei cuvintele semnelor și minunilor Lui în pământul lui Ham.
27. Trimis-a întuneric și i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui;
28. Prefăcut-a apele lor în sânge și a omorât peștii lor;
29. Scos-a pământul lor broaște în cămările împăraților lor.
30. Zis-a și a venit muscă câinească și mulțime de muște în toate hotarele lor.
31. Pus-a în ploile lor grindină, foc arzător în pământul lor;
32. Și a bătut viile lor și smochinii lor și a sfărâmat pomii hotarelor lor.
33. Zis-a şi a venit lăcustă și omidă fără număr.
34. Și a mâncat toată iarba în pământul lor și a mâncat rodul pământului lor,
35. Și a bătut pe toți întâi-născuții din pământul lor, pârga întregii lor osteneli.
36. Și i-a scos pe ei cu argint și cu aur și nu era în semințiile lor bolnav.
37. Veselitu-s-a Egiptul la ieșirea lor, că frica de ei îi cuprinsese.
38. Întins-a nor spre acoperirea lor și foc ca să le lumineze noaptea.
39. Cerut-au și au venit prepelițe și cu pâine cerească i-a săturat pe ei.
40. Despicat-a piatră și au curs ape și au curs râuri în pământ fără de apă.
41. Că și-a adus aminte de cuvântul cel sfânt al Lui, spus lui Avraam, robul Lui.
42. Și a scos pe poporul Său, întru bucurie și pe cei aleși ai Săi, întru veselie.
43. Și le-a dat lor țările neamurilor și ostenelile popoarelor au moștenit,
44. Ca să păzească dreptățile Lui și legea Lui s-o țină.

Citește și: Psalmul 103