Acest pasaj descrie finalul cărții lui Iona și prezintă o lecție importantă despre milostivirea și compasiunea lui Dumnezeu.
Iona se supără profund pentru că Dumnezeu a ales să nu distrugă Ninive după ce locuitorii s-au pocăit. Reacția lui Iona arată o neînțelegere a naturii milostive a lui Dumnezeu și o atitudine egoistă.
Iona își exprimă frustrarea, recunoscând că a fugit inițial pentru că știa că Dumnezeu este milostiv și îndelung-răbdător. El preferă chiar moartea decât să accepte milostivirea lui Dumnezeu față de Niniviteni.
Dumnezeu folosește creșterea și apoi uscarea rapidă a unui vrej pentru a-i oferi lui Iona o lecție vizuală despre milostivire și compasiune. Iona se bucură de umbra oferită de vrej, dar se supără când acesta se usucă.
Dumnezeu îi arată lui Iona că, dacă el se poate îngriji atât de mult pentru un vrej efemer, cu atât mai mult Dumnezeu Se îngrijește de oamenii din Ninive. Dumnezeu subliniază valoarea vieții umane și importanța compasiunii.
Dumnezeu compară grija lui Iona pentru vrej cu propria Sa grijă pentru Ninive, subliniind că milostivirea și compasiunea Lui se extind asupra tuturor creaturilor Sale, inclusiv asupra celor care nu cunosc diferența dintre bine și rău.
În concluzie, acest pasaj evidențiază contrastul dintre atitudinea limitată și egoistă a lui Iona și milostivirea nelimitată a lui Dumnezeu. Dumnezeu îi învață pe Iona și pe cititori o lecție valoroasă despre importanța compasiunii, milostivirii și iubirii pentru toate creaturile Sale, indiferent de greșelile lor.
Iona – Capitolul 4 (final)
- Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
- Şi a rugat pe Domnul, zicând: “O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în tara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.
- Şi acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!”
- Şi a zis Domnul: “Faci tu oare bine că ţi-ai aprins mânia?”
- Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină umbră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.
- Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat.
- Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: “Mai bine este să mor decât să trăiesc!”
- Şi a grăit Domnul către Iona: “Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?” Şi el a răspuns: “Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!”
- Şi a zis Domnul: “Tu ţi-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit şi nici nu l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o noapte şi într-alta a pierit!
- Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un mare număr de dobitoace?”
Citește și: Iona – Capitolul 3
