Acest pasaj descrie experiența profundă a lui Iona în timp ce se află în pântecele unui pește mare, trimis de Dumnezeu. Această parte a poveștii lui Iona subliniază mai multe teme importante.
Dumnezeu folosește un pește mare pentru a salva pe Iona de la înec, arătând că, chiar și în cele mai disperate situații, Dumnezeu poate interveni în moduri neașteptate și miraculoase. În pântecele peștelui, Iona se roagă lui Dumnezeu, recunoscând suveranitatea și mila Sa. Rugăciunea lui Iona este o expresie a disperării, dar și a speranței și credinței în Dumnezeu.
Iona își recunoaște greșeala de a fugi de Dumnezeu și își exprimă dorința de a se întoarce la îndeplinirea voinței divine. El realizează că nu poate scăpa de prezența lui Dumnezeu și că mântuirea vine doar de la El.
Perioada petrecută de Iona în pântecele peștelui este simbolică pentru multe tradiții, inclusiv pentru creștinism, unde prefigurează moartea și învierea lui Iisus Hristos. După ce Iona își exprimă angajamentul față de Dumnezeu și promite să împlinească făgăduințele făcute, Dumnezeu îi poruncește peștelui să-l elibereze. Acest lucru reprezintă o reînnoire a misiunii lui Iona și o a doua șansă de a îndeplini chemarea lui Dumnezeu.
În concluzie, această parte a poveștii lui Iona este un exemplu puternic al milostivirii și iertării lui Dumnezeu, precum și al importanței ascultării și răspunsului la chemarea divină.
Iona – Capitolul 2
- Şi Dumnezeu a dat poruncă unui peşte mare să înghită pe Iona. Şi a stat Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
- Atunci s-a rugat Iona din pântecele peştelui către Domnul Dumnezeul lui, zicând:
- “Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, şi El m-a auzit; din pântecele locuinţei morţilor către El am strigat, şi El a luat aminte la glasul meu!
- Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării şi undele m-au înconjurat; toate talazurile şi valurile Tale au trecut peste mine.
- Şi gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi! Dar voi vedea din nou templul cel sfânt al Tău!
- Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-a încolăcit în jurul capului meu;
- Mă coborâsem până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului erau trase asupra mea pentru totdeauna, dar Tu ai scos din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu!
- Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la Tine a ajuns rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt!
- Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul Tău;
- Dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini, căci mântuirea vine de la Domnul!”
- Şi Domnul a dat poruncă peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la ţărm!
Citește și: Iona – Capitolul 1
