Faptele Apostolilor – Cartea 24

Faptele Apostolilor – Cartea 24

Pasajul începe cu acuzațiile aduse lui Pavel de către arhiereul Anania, însoțit de câțiva bătrâni și retorul Tertul. Acuzele sunt grave – se sugerează că Pavel este un element de perturbare, un agitator printre iudei, “ciumă” și “urzitor de răzvrătiri” și că a încercat să profaneze templul. În acuzațiile aduse de ei, se pot observa tensiunile dintre iudeii tradiționali și cei noi, reprezentați de Pavel și “eresul nazarinenilor”.

Pavel, însă, se apără cu fermitate în fața acestor acuzații. El afirmă că nu a creat tulburare, nu a discutat cu nimeni în templu și nimeni nu poate să dovedească acuzațiile împotriva lui. În plus, el afirmă că se închină “Dumnezeului părinților” lui, subliniind continuitatea dintre credința sa și tradiția iudaică. În ciuda noilor învățături pe care le promovează, el insistă că are respect și pentru Lege și Prooroci, adică pentru Vechiul Testament.

Referirea la “învierea morților” reprezintă un element fundamental al învățăturii creștine, care distinge această nouă credință de iudaism. Acesta este un exemplu de cum Pavel încearcă să îmbine vechiul cu noul, respectând tradițiile, dar și introducând învățăturile noi.

În final, Felix amână cazul lui Pavel, promițând că se va întoarce la el “când va găsi timp potrivit”. Acesta pare să fi fost impresionat de Pavel, ascultându-l vorbind despre “credința în Hristos Iisus” și totuși, spera să primească bani de la el – o dovadă de corupție sau, cel puțin, de moralitate îndoielnică.

Prin acest pasaj, se evidențiază confruntarea dintre credințele vechi și cele noi, între acuzațiile de erezie și apărarea dreptului de a promova o credință nouă, precum și tensiunile dintre autoritățile romane și lumea iudaică. În același timp, se întrezăresc și trăsăturile caracterului lui Pavel – curajul, credința sa profundă, precum și abilitatea de a naviga cu înțelepciune prin situații periculoase.

Faptele Apostolilor – Cartea 24

  1. Iar după cinci zile s-a coborât arhiereul Anania cu câţiva bătrâni şi cu un oarecare retor Tertul, care s-au înfăţişat procuratorului împotriva lui Pavel.
  2. Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a început să-l învinuiască, zicând: Prin tine dobândim multă pace şi îndreptările făcute acestui neam, prin purtarea ta de grijă,
  3. Totdeauna şi pretutindeni le primim, prea puternice Felix, cu toată mulţumirea.
  4. Dar, ca să nu te ostenesc mai mult, te rog să ne asculţi, pe scurt, cu bunăvoinţa ta.
  5. Căci am aflat pe omul acesta ca o ciumă şi urzitor de răzvrătiri printre toţi iudeii din lume, fiind căpetenia eresului nazarinenilor,
  6. Care a încercat să pângărească şi templul şi pe care l-am prins şi am voit să-l judecăm după legea noastră.
  7. Dar venind Lysias comandantul l-a scos cu de-a sila din mâinile noastre,
  8. Poruncind pârâşilor lui să vină la tine. De la el vei putea, cercetând tu însuţi, să cunoşti toate învinuirile aduse de noi.
  9. Iar iudeii împreună susţineau, zicând că acestea aşa sunt.
  10. Şi, procuratorul făcându-i semn să vorbească, Pavel a răspuns: Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecător acestui neam, bucuros vorbesc pentru apărarea mea.
  11. Tu poţi să afli că nu sunt mai mult decât douăsprezece zile de când m-am suit la Ierusalim ca să mă închin.
  12. Şi nici în templu nu m-au găsit discutând cu cineva sau făcând tulburare în mulţime, nici în sinagogi, nici în cetate,
  13. Nici nu pot să-ţi dovedească cele ce spun acum împotriva mea.
  14. Şi-ţi mărturisesc aceasta, că aşa mă închin Dumnezeului părinţilor mei, după învăţătura pe care ei o numesc eres, şi cred toate cele scrise în Lege şi în Prooroci,
  15. Având nădejde în Dumnezeu, pe care şi aceştia înşişi o aşteaptă, că va să fie învierea morţilor: şi a drepţilor şi a nedrepţilor.
  16. Şi întru aceasta mă străduiesc şi eu ca să am totdeauna înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor un cuget neîntinat.
  17. După mulţi ani, am venit ca să aduc neamului meu milostenii şi prinoase,
  18. Când nişte iudei din Asia m-au găsit, curăţit, în templu, dar nu cu mulţime, nici cu gâlceavă.
  19. Aceia trebuia să fie de faţă înaintea ta şi să mă învinuiască, dacă aveau ceva împotriva mea;
  20. Sau chiar aceştia să spună ce nedreptate mi-au găsit când am stat înaintea sinedriului,
  21. Decât numai pentru acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând între ei, că pentru învierea morţilor sunt eu astăzi judecat între voi.
  22. Şi Felix, auzind acestea, i-a amânat, cunoscând destul de bine cele privitoare la învăţătura (creştină), zicând: Când se va coborî comandantul Lysias, voi hotărî asupra acelora ale voastre.
  23. Şi a poruncit sutaşului să ţină pe Pavel sub pază, dar să-i lase tihnă şi să nu oprească pe nimeni dintre ai lui, ca să vină să-i slujească.
  24. Iar după câteva zile, Felix, venind cu Drusila, femeia lui, care era din neamul iudeilor, a trimis să cheme pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Iisus.
  25. Şi vorbind el despre dreptate şi despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix s-a înfricoşat şi a răspuns: Acum mergi, şi când voi găsi timp potrivit te voi mai chema.
  26. În acelaşi timp el nădăjduia că i se vor da bani de către Pavel; de aceea, şi mai des trimiţând să-l cheme, vorbea cu el.
  27. Dar când s-au împlinit doi ani, în locul lui Felix a urmat Porcius Festus. Şi voind să le fie iudeilor pe plac, Felix a lăsat pe Pavel legat.

Citește și: Faptele Apostolilor – Cartea 23

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *