Acest pasaj prezintă un episod plin de tensiune și miracole din perioada primară a Bisericii Creștine. În vremea aceea, regele Irod Agripa I (nepotul lui Irod cel Mare) a încercat să câștige favorul poporului iudeu prin persecutarea membrilor noii Biserici, inclusiv prin arestarea și executarea apostolilor.
În primul rând, moartea lui Iacov, fratele lui Ioan, este semnificativă. El este primul dintre cei doisprezece apostoli care este martirizat, ceea ce indică gravitatea persecuției împotriva Bisericii.
După executarea lui Iacov, Irod îl arestează pe Petru, liderul apostolilor. Aici apare o remarcabilă intervenție divină. În ciuda faptului că Petru era păzit de mai mulți soldați și legat cu lanțuri, un înger îl eliberează miraculos din închisoare. Întreaga scenă are un ton supranatural și ilustrează credința profundă în puterea divină a Bisericii. Este important de remarcat că, chiar și în fața pericolelor și a incertitudinii, membrii Bisericii au continuat să se roage în mod constant pentru Petru, arătând-și astfel devotamentul față de credința lor și față de comunitate.
După miraculoasa sa evadare, Petru se întâlnește cu ceilalți creștini la casa Mariei, mama lui Ioan Marcu. Există un moment comic când slujnica Rodi, în șoc și bucurie la auzirea vocii lui Petru, uită să-i deschidă ușa. De asemenea, trebuie să remarcăm faptul că, chiar și în fața acestei minuni, creștinii presupun că este vorba despre un înger și nu despre Petru însuși.
Persecuția Bisericii nu rămâne fără consecințe pentru Irod. În final, este pedepsit cu moartea, un răspuns direct la persecuția sa împotriva Bisericii. Se întâmplă un eveniment dramatic în care Irod este lovit de un înger și moare, fiind mâncat de viermi. Acest eveniment este prezentat ca un act de dreptate divină, ca răspuns la actele de violență și tirania ale lui Irod.
În ciuda tuturor acestor obstacole, credința creștină continuă să se răspândească, ceea ce evidențiază rezistența Bisericii și puterea credinței sale.
Faptele Apostolilor – Cartea 12
- Şi în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă.
- Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
- Şi văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi erau zilele Azimelor)
- Pe care şi prinzându-l l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti.
- Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică.
- Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa.
- Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.
- Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine.
- Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.
- Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el.
- Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.
- Şi chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau.
- Şi bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică cu numele Rodi, s-a dus să asculte.
- Şi recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porţii.
- Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit. Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui.
- Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi.
- Şi făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor. Şi ieşind, s-a dus în alt loc.
- Şi făcându-se ziuă, mare a fost tulburarea între ostaşi: Ce s-a făcut, oare, cu Petru?
- Iar Irod cerându-l şi negăsindu-l, după ce au fost cercetaţi paznicii, a poruncit să fie ucişi. Şi el, coborând din Iudeea la Cezareea, a rămas acolo.
- Şi Irod era mânios pe locuitorii din Tir şi din Sidon. Dar ei, înţelegându-se între ei, au venit la el şi câştigând pe Vlast, care era cămăraşul regelui, cereau pace, pentru că ţara lor se hrănea din cea a regelui.
- Şi într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veşminte regeşti şi şezând la tribună, vorbea către ei;
- Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!
- Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi mâncându-l viermii, a murit.
- Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea.
- Iar Barnaba şi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.
Citește și: Faptele Apostolilor – Cartea 11
