Acest pasaj este o relatare detaliată despre cum apostolul Petru, unul dintre cei mai apropiați ucenici ai lui Iisus, a început să răspândească credința creștină printre non-iudei (păgâni), contrar practicilor iudaice tradiționale. Acest lucru a fost o schimbare semnificativă, deoarece înainte de aceasta, creștinismul era considerat o sectă a iudaismului și, prin urmare, învățăturile erau răspândite numai printre iudei.
Prima parte a pasajului reprezintă o apărare a apostolului Petru pentru acțiunile sale. El explică prin referire la o viziune pe care a avut-o în care Dumnezeu îi spune să nu numească nimic ne-curățit sau spurcat. Acesta este un moment crucial, deoarece arată că, în conformitate cu noua învățătură creștină, nimeni nu ar trebui exclus din a fi primit cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de fundalul etnic sau religios.
A doua parte a pasajului descrie expansiunea creștinismului în rândul non-iudeilor în regiuni precum Antiohia, Fenicia și Cipru. În Antiohia, pentru prima dată, adepții creștini au fost numiți “creștini”. În același timp, pasajul evidențiază rolul important al Bisericii din Ierusalim în sprijinirea acestei misiuni.
Textul se încheie cu profeția unei foamete care urma să vină și cum ucenicii creștini au reacționat în mod colectiv, trimițând ajutor în funcție de puterea fiecăruia. Acesta este un exemplu timpuriu de practică creștină de caritate și ajutor reciproc în comunitate.
Pasajul înglobează astfel aspecte cheie ale tradiției creștine: importanța misiunii, rolul viziunilor și profețiilor, recunoașterea universalității învățăturilor lui Dumnezeu și importanța practicilor de caritate în comunitate.
Faptele Apostolilor – Cartea 11
- Apostolii şi fraţii, care erau prin Iudeea, au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui Dumnezeu.
- Şi când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se împotriveau,
- Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei.
- Şi începând, Petru le-a înfăţişat pe rând, zicând:
- Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi a venit până la mine.
- Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului.
- Şi am auzit un glas, care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă.
- Şi am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.
- Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate.
- Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.
- Şi iată, îndată, trei bărbaţi, trimişi de la Cezareea către mine, s-au oprit la casa în care eram.
- Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei, de nimic îndoindu-mă. Şi au mers cu mine şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa bărbatului;
- Şi el ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui şi zicând: Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, cel numit şi Petru.
- Care va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu şi toată casa ta.
- Şi când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca şi peste noi la început.
- Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă vă veţi boteza cu Duh Sfânt.
- Deci, dacă Dumnezeu a dat lor acelaşi dar ca şi nouă, acelora care au crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca să-L pot opri pe Dumnezeu?
- Auzind acestea, au tăcut şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Aşadar şi păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăinţa spre viaţă;
- Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ştefan, au trecut până în Fenicia şi în Cipru, şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor.
- Şi erau unii dintre ei, bărbaţi ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către elini, binevestind pe Domnul Iisus.
- Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul.
- Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
- Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să rămână în Domnul, cu inimă statornică.
- Căci era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului mulţime multă.
- Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul
- Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini.
- În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci.
- Şi sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu.
- Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea;
- Ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.
Citește și: Faptele Apostolilor – Cartea 10
