Acest capitol din Faptele Apostolilor prezintă evenimentele care au avut loc imediat după înălțarea lui Iisus la cer și pregătirea apostolilor pentru împlinirea făgăduinței Domnului. Textul redă momentul în care apostolii se adună și discută cu Iisus înainte de plecarea Sa definitivă. Ei primesc instrucțiuni cu privire la venirea Duhului Sfânt și misiunea lor în lume.
În aceste versete, observăm determinarea apostolilor de a-și îndeplini misiunea dată de Iisus și de a rămâne uniți în rugăciune și așteptare. Ei au fost îndrumați să nu se depărteze de Ierusalim și să aștepte venirea Duhului Sfânt. Acesta le va oferi putere pentru a deveni martori ai lui Iisus, în întreaga lume. Această promisiune arată că, misiunea apostolilor nu era una bazată pe propriile forțe, ci pe puterea și îndrumarea Duhului Sfânt.
Citește și: Faptele Apostolilor – Capitolul 2
Fragmentul prezintă și momentul în care Iisus Se înalță la cer în fața apostolilor. Apar doi bărbați în haine albe care îi asigură pe apostoli că Iisus va reveni în același mod cum L-au văzut plecând. Aceste cuvinte le oferă apostolilor speranța că Iisus nu i-a părăsit și că vor avea parte într-o zi de revenirea Sa.
După aceste evenimente, apostolii se întorc la Ierusalim. Ei se adună în încăperea de sus, stând în rugăciune împreună cu femeile, cu Maria, mama lui Iisus și cu frații Lui. Aici, Petru, în mijlocul fraților, subliniază împlinirea Scripturii în privința lui Iuda și necesitatea de a-l înlocui pe acesta cu un alt apostol pentru a completa numărul de doisprezece.
Astfel, prin acest fragment biblic, vedem pregătirea apostolilor pentru îndeplinirea misiunii lor și importanța credinței și rugăciunii în acest proces. Ei așteaptă cu încredere venirea Duhului Sfânt. Totodată, sunt hotărâți să devină martori ai învierii lui Iisus în lumea întreagă.
Faptele Apostolilor – Cartea 1
- Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăța,
- Până în ziua în care S-a înălțat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales,
- Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu.
- Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine:
- Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.
- Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel?
- El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa,
- Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.
- Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
- Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe,
- Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.
- Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă.
- Şi când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru şi Ioan şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov.
- Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus şi cu fraţii Lui.
- Şi în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis:
- Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus.
- Căci era numărat cu noi şi luase sorţul acestei slujiri.
- Deci acesta a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.
- Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, încât ţarina aceasta s-a numit în limba lor Hacheldamah, adică Ţarina Sângelui.
- Căci este scris în Cartea Psalmilor: “Facă-se casa lui pustie şi să nu aibă cine să locuiască în ea! Şi slujirea lui s-o ia altul”.
- Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus,
- Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui.
- Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia.
- Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales,
- Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui.
- Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.
