Facerea – Capitolul 6

Facerea – Capitolul 6

Aceste versete din capitolul 6 al cărții Geneza din Biblie descriu evenimentele care au dus la Potopul și construcția arcei de către Noe. Povestea începe cu descrierea corupției și a răutății crescânde pe pământ, care determină pe Dumnezeu să decidă să distrugă toate formele de viață.

Textul menționează că “fiii lui Dumnezeu” (o expresie a cărei interpretare variază) au luat de soții pe fiicele oamenilor, ceea ce a dus la nașterea unor uriași și a unor ființe puternice. Această uniune și urmașii ei sunt văzuți ca parte a corupției care a cuprins umanitatea.

Dumnezeu observă că răutatea omului este mare pe pământ și că toate gândurile și intențiile inimii sale sunt mereu îndreptate spre rău. Aceasta Îl face pe Dumnezeu să regrete că a creat omul și să decidă să distrugă toate formele de viață de pe pământ.

Noe, însă, este descris ca un om drept și neprihănit, care “mergea pe calea Domnului”. El găsește har în ochii lui Dumnezeu, care îi dă instrucțiuni detaliate despre cum să construiască o arcă pentru a salva familia sa și câte două exemplare din fiecare specie de animale, păsări și târâtoare, pentru a păstra viața pe pământ după Potop.

Dumnezeu îi spune lui Noe că va aduce un potop de apă peste pământ pentru a distruge toate formele de viață, dar că va face un legământ cu Noe și familia sa, promițându-le salvarea. Noe primește instrucțiuni detaliate despre dimensiunile și construcția arcei, inclusiv despre materialele de folosit și despre modul de a adăposti animalele.

Noe urmează instrucțiunile lui Dumnezeu și începe construcția arcei. Această poveste este fundamentală în Biblie, deoarece introduce tema judecății divine și a mântuirii, precum și a legământului dintre Dumnezeu și om. De asemenea, stabilește un model pentru relația dintre Dumnezeu și omenire, bazată pe ascultare, credință și har. Potopul și arca lui Noe sunt simboluri puternice ale distrugerii și renașterii, care vor fi folosite în multe alte contexte teologice și literare.

Facerea – Capitolul 6

  1. Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice,
  2. Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.
  3. Dar Domnul Dumnezeu a zis: “Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor să mai fie o sută douăzeci de ani!”
  4. În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.
  5. Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
  6. I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
  7. Şi a zis Domnul: “Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut”.
  8. Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu.
  9. Iată viaţa lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului.
  10. Şi i s-au născut lui Noe trei fii: Sem, Ham şi Iafet.
  11. Pământul însă se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicii.
  12. Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ şi iată era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ.
  13. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Noe: “Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor, şi iată Eu îi voi pierde de pe pământ.
  14. Tu însă fă-ti o corabie de lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară.
  15. Corabia însă să o faci aşa: lungimea corăbiei să fie de trei sute de coţi, lăţimea ei de cincizeci de coţi, iar înălţimea de treizeci de coţi.
  16. Să faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperiş, iar uşa corăbiei să o faci într-o parte a ei. De asemenea să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus.
  17. Şi iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ va pieri.
  18. Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie tu şi împreună cu tine vor intra fiii tăi, femeia ta şi femeile fiilor tăi.
  19. Să intre în corabie din toate animalele, din toate târâtoarele, din toate fiarele şi din tot trupul, câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să rămână cu tine în viaţă.
  20. Din toate soiurile de păsări înaripate după fel, din toate soiurile de animale după fel şi din toate soiurile de târâtoare după fel, din toate să intre la tine câte două, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să rămână în viată împreună cu tine.
  21. Iar tu ia cu tine din tot felul de mâncare, cu care vă hrăniţi; îngrijeşte-te ca să fie aceasta de mâncare pentru tine şi pentru acelea”.
  22. Şi a început Noe lucrul şi precum îi poruncise Domnul Dumnezeu aşa a făcut.

Citește și: Facerea – Capitolul 5

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *