Pasajul din Geneza 50 descrie ultimele zile ale lui Iosif și înmormântarea tatălui său, Iacov. După moartea lui Iacov, Iosif și frații săi îl îmbălsămează și îl plâng timp de șaptezeci de zile, conform obiceiurilor egiptene. Iosif cere permisiunea lui Faraon de a-și îngropa tatăl în Canaan, în peștera din Macpela, locul de înmormântare al strămoșilor săi. Faraon îi permite, iar Iosif, împreună cu frații săi și o mare alai, călătoresc în Canaan pentru a-l îngropa pe Iacov.
După înmormântare, frații lui Iosif se tem că acesta ar putea căuta răzbunare pentru vânzarea sa ca sclav. Ei îi trimit un mesaj lui Iosif, pretinzând că Iacov le-a cerut să-i ceară iertare. Iosif, însă, îi asigură că nu le poartă ranchiună și le explică că Dumnezeu a folosit acțiunile lor rele pentru un scop mai mare și bun.
Iosif trăiește în Egipt până la vârsta de 110 ani, văzându-și nepoții și strănepoții. Înainte de a muri, Iosif le cere fraților săi să-i ducă oasele în Canaan atunci când Dumnezeu îi va elibera pe israeliți din Egipt, arătând încrederea sa în promisiunile lui Dumnezeu.
Capitolul încheie cartea Genezei, legând povestea familiei lui Avraam de viitoarea eliberare a israeliților din Egipt și intrarea lor în Țara Promisă. Povestea lui Iosif demonstrează cum Dumnezeu poate transforma răul în bine și își îndeplinește promisiunile, chiar și prin circumstanțe dificile.
Facerea – Capitolul 50 (final)
- Atunci Iosif, căzând pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat.
- Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.
- După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atâtea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii şaptezeci de zile.
- Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: “De am aflat bunăvoinţă în ochii voştri, ziceţi lui Faraon aşa:
- Tatăl meu m-a jurat şi a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Şi acum aş vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu şi să mă întorc”. şi i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,
- Iar Faraon a răspuns: “Du-te şi îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!”
- Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său şi au mers împreună cu el toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii din ţara Egiptului
- Şi toată casa lui Iosif şi fraţii lui şi toată casa tatălui său şi neamul lui. Numai copiii lor şi oile şi vitele lor le-au lăsat în ţara Goşen.
- Au plecat de asemenea cu el căruţe şi călăreţi şi s-a făcut tabăra mare foarte.
- Şi ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo plângere mare şi tare foarte şi a jelit Iosif pe tatăl său şapte zile.
- Văzând Canaaneii, locuitorii ţinutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis: “Mare e plângerea aceasta la Egipteni”. De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Miţraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
- Aşa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el:
- L-au dus fiii lui în pământul Canaan şi l-au îngropat în peştera din ţarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu ţarină cu tot de la Efron Heteul, ca moşie de îngropare.
- Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în Egipt, şi el, şi fraţii lui, şi toţi cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său.
- Văzând însă fraţii lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ei: “Ce vom face, dacă Iosif ne va urî şi va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut?
- Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: “Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat şi a zis:
- “Aşa să spuneţi lui Iosif: Iartă fraţilor tăi greşeala şi păcatul lor şi răul ce ţi-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!” Şi a plâns Iosif când i s-au spus acestea.
- Apoi au venit şi fraţii lui şi, căzând înaintea lui, au zis: “Iată, noi suntem robii tăi”.
- Iar Iosif le-a zis: “Nu vă temeţi! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu?
- Iată, voi aţi uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum şi să păstreze viaţa unui popor numeros.
- Deci nu vă mai temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri”. Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit de la inimă.
- Apoi a locuit Iosif în Egipt, el şi fraţii lui şi toată casa tatălui său. Şi a trăit Iosif o sută zece ani.
- Şi a văzut Iosif pe urmaşii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea şi copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif.
- În cele din urmă a zis Iosif către fraţii săi: “Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta şi vă va duce în pământul pentru care Dumnezeul părinţilor noştri S-a jurat lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov”.
- La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israel, zicând: “Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateţi oasele mele de aici!”
- Şi a murit Iosif de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.
Citește și: Facerea – Capitolul 49
