Pasajul din Geneza 48 descrie momentul emoționant în care Iacov, pe patul de moarte, îi binecuvântează pe cei doi fii ai lui Iosif, Efraim și Manase. Acest capitol este semnificativ pentru că marchează transmiterea binecuvântării patriarhale și continuarea promisiunii lui Dumnezeu către Avraam și Isaac.
Iacov își amintește de viziunea sa cu Dumnezeu în Luz (Betel), unde i s-a promis creșterea și înmulțirea urmașilor săi și moștenirea pământului Canaan. El îi adoptă pe Efraim și Manase ca proprii săi fii, acordându-le astfel aceeași poziție și binecuvântare ca și celorlalți fii ai săi, Ruben și Simeon.
Într-un gest neobișnuit, Iacov își încrucișează mâinile și îl binecuvântează pe Efraim, cel mai mic, cu mâna dreaptă, simbolizând o binecuvântare mai mare, în timp ce pe Manase, întâiul născut, îl binecuvântează cu mâna stângă. Acest act simbolizează o inversare a ordinii tradiționale și subliniază că binecuvântările lui Dumnezeu nu sunt întotdeauna legate de normele umane sau de naștere.
Iosif încearcă să corecteze gestul tatălui său, dar Iacov insistă că a ales intenționat să binecuvânteze astfel, prezicând că Efraim va deveni mai mare decât Manase. Această binecuvântare profetică se împlinește în istoria ulterioară a Israelului, unde tribul lui Efraim devine unul dintre cele mai influente triburi ale Israelului.
În final, Iacov îi promite lui Iosif că Dumnezeu va fi cu el și îi va întoarce în țara părinților lor, Canaan și îi dă lui Iosif o parte suplimentară din moștenire, Sichemul, pe care el însuși l-a cucerit.
Geneza 48 este un capitol esențial în Biblie, deoarece ilustrează modul în care binecuvântările și promisiunile lui Dumnezeu sunt transmise prin generații, indiferent de ordinea nașterii sau de așteptările societății.
Facerea – Capitolul 48
- După aceea i s-a spus lui Iosif: “Tatăl tău e bolnav”. Atunci a luat el cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim, şi a venit la Iacov.
- Şi i s-a dat de veste lui Iacov, spunându-i-se: “Iată Iosif, fiul tău, vine să te vadă”. Şi Israel, adunându-şi puterile sale, s-a ridicat în pat.
- Şi a zis Iacov către Iosif: “Dumnezeu Atotputernicul mi S-a arătat în Luz, în pământul Canaan şi m-a binecuvântat.
- Şi mi-a zis: “Iată, te voi creşte şi te voi înmulţi, şi voi ridica din tine mulţime de popoare, şi pământul acesta îl voi da urmaşilor tăi, ca moştenire veşnică”.
- Acum deci cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în pământul Egiptului, înainte de a veni eu la tine în Egipt, să fie ai mei; Efraim şi Manase să fie ai mei, ca Ruben şi Simeon.
- Iar copiii, ce se vor naşte de acum din tine, să fie ai tăi şi se vor numi ei cu numele fraţilor lor, în triburile acelora.
- Când veneam eu din Mesopotamia, mi-a murit Rahila, mama ta, pe drum, în pământul Canaan, puţin înainte de a ajunge la Efrata, şi am îngropat-o acolo, lângă drumul spre Efrata sau Betleem”.
- Văzând apoi pe fiii lui Iosif, Israel a zis: “Cine sunt aceştia?”
- Răspuns-a Iosif tatălui său: “Aceştia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!” Iar Iacov a zis: “Apropie-i de mine ca să-i binecuvântez!”
- Ochii lui Israel însă erau întunecaţi de bătrâneţe şi nu mai puteau să vadă. Şi a apropiat Iosif pe fiii săi de el, iar el i-a îmbrăţişat şi i-a sărutat.
- Apoi a zis iarăşi Israel către Iosif: “Nu nădăjduiam să mai văd faţa ta şi iată Dumnezeu mi-a arătat şi pe urmaşii tăi”.
- Şi depărtându-i de genunchii tatălui său, Iosif i s-a închinat lui Israel până la pământ.
- După aceea luând Iosif pe cei doi fii ai săi, pe Efraim cu dreapta sa în faţa stângei lui Israel, iar pe Manase cu stânga sa în fala dreptei lui Israel, i-a apropiat de el.
- Israel insă şi-a întins mâna sa cea dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, deşi acesta era mai mic, iar stânga şi-a pus-o pe capul lui Manase. Înadins şi-a încrucişat mâinile, deşi Manase era întâiul născut.
- Şi i-a binecuvântat, zicând: “Dumnezeul, înaintea Căruia au umblat părinţii mei: Avraam şi Isaac, Dumnezeul Cel ce m-a călăuzit de când sunt şi până în ziua aceasta;
- Îngerul ce m-a izbăvit pe mine de tot răul să binecuvânteze pruncii aceştia, să poarte ei numele meu şi numele părinţilor mei: Avraam şi Isaac, şi să crească din ei mulţime mare pe pământ!”
- Şi Iosif, văzând că tatăl său şi-a pus mâna sa cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-a părut rău şi, luând mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase,
- A zis către tatăl său: “Nu aşa, tată, că cestălalt este întâiul născut. Pune dar pe capul lui mâna ta cea dreaptă!”
- Tatăl său însă n-a voit, ci a zis: “Ştiu, fiul meu, ştiu! Şi din el va ieşi un popor şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decât el şi din sămânţa lui vor ieşi popoare nenumărate”.
- Şi i-a binecuvântat pe ei în ziua aceea, zicând: “Cu voi se va binecuvânta în Israel şi se va zice: Dumnezeu să te facă aşa ca pe Efraim şi ca pe Manase!” Şi aşa a pus mâna pe Efraim înaintea lui Manase.
- Apoi a zis Israel către Iosif: “Iată, eu mor; dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri.
- Deci eu îţi dau ţie, peste ceea ce au fraţii tăi, Sichemul, pe care l-am luat eu cu sabia mea şi cu arcul meu din mâinile Amoreilor”.
Citește și: Facerea – Capitolul 47
