Aceste versete din capitolul 4 al cărții Genezei din Biblie relatează povestea lui Cain și Abel, primii fii ai lui Adam și Eva și primul omor înregistrat în Scriptură. Povestea începe cu nașterea lui Cain și Abel și descrie ocupațiile lor: Cain era lucrător de pământ, iar Abel era păstor de oi.
Când vine vremea să aducă jertfe lui Dumnezeu, Abel aduce din cele întâi-născute ale oilor sale, în timp ce Cain aduce din roadele pământului. Dumnezeu privește cu plăcere spre Abel și jertfa sa, dar nu și spre Cain și jertfa lui. Acest lucru îl face pe Cain să se întristeze și să fie posomorât.
Dumnezeu îl întreabă pe Cain de ce este întristat și îi spune că, dacă va face bine, va fi acceptat, dar dacă nu va face bine, păcatul îl pândește. În ciuda acestui avertisment, Cain îl invită pe Abel la câmp și îl ucide.
Când Dumnezeu îl întreabă pe Cain unde este fratele său, Cain răspunde cu faimoasa replică: “Nu știu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?” Dumnezeu îl pedepsește pe Cain pentru uciderea fratelui său, blestemându-l să fie un zbuciumat și fugar pe pământ. Cain se teme că va fi ucis, dar Dumnezeu îi pune un semn pentru a-l proteja de răzbunare.
Cain pleacă de la fața lui Dumnezeu și se stabilește în ținutul Nod, unde își întemeiază o familie și zidește o cetate. Urmează o genealogie a descendenților lui Cain, inclusiv Lameh, care își ia două soții și devine primul poligamist menționat în Biblie. Lameh mărturisește că a ucis un om și se laudă că va fi răzbunat de șaptezeci de ori mai mult decât Cain.
În final, povestea se întoarce la Adam și Eva, care au un alt fiu, pe nume Set, în locul lui Abel. Set devine strămoșul unei noi linii, din care se va naște Enos. În timpul lui Enos, oamenii încep să cheme numele Domnului Dumnezeu.
Această poveste este fundamentală în teologia iudaică și creștină, deoarece introduce conceptul de păcat, răzbunare, pedeapsă divină și relația complexă dintre om și Dumnezeu. De asemenea, stabilește un model pentru următoarele narațiuni biblice despre dreptate, milă și intervenția divină în afacerile umane.
Facerea – Capitolul 4
- După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: “Am dobândit om de la Dumnezeu”.
- Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ.
- Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.
- Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui,
- Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă.
- Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta?
- Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!”
- După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: “Să ieşim la câmp!” Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.
- Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: “Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?”
- şi a zis Domnul: “Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ.
- Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta.
- Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ”.
- Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: “Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta.
- De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide”.
- Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: “Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi”. Şi a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare.
- Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden.
- După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.
- Iar lui Enoh i s-a născut Irad; lui Irad i s-a născut Maleleil; lui Maleleil i s-a născut Matusal, iar lui Matusal i s-a născut Lameh.
- Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela.
- Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme.
- Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară şi din cimpoi.
- Sela a născut şi ea pe Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă şi de fier. Şi sora lui se chema Noema.
- Şi a zis Lameh către femeile sale: “Ada şi Sela, ascultaţi glasul meu! Femeile lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea.
- Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte!”
- Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: “Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain.
- Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.
Citește și: Facerea – Capitolul 3
