Acest pasaj din Geneza descrie pregătirile lui Iacov pentru întâlnirea cu fratele său Isav, după mulți ani de separare, și un moment crucial în viața lui Iacov, lupta sa cu un înger.
Iacov întâlnește oștirea îngerilor lui Dumnezeu, un semn că Dumnezeu este cu el. El numește locul Mahanaim, ceea ce înseamnă “două tabere”, simbolizând prezența divină alături de el. Conștient de posibila ostilitate a lui Isav, Iacov trimite mesageri să-l informeze pe Isav despre întoarcerea sa și să-i transmită mesaje de pace. Aflând că Isav vine în întâmpinarea sa cu 400 de oameni, Iacov se teme și împarte tabăra sa în două, sperând că măcar una va supraviețui în caz de atac.
Iacov se roagă lui Dumnezeu, amintindu-și de promisiunile și binecuvântările primite și cerând protecție împotriva furiei lui Isav. În încercarea de a-și îmblânzi fratele, Iacov trimite daruri generoase pentru Isav, sperând să-l înduplece. Într-un moment de singurătate, Iacov se luptă cu un înger până în zorii zilei. Această luptă simbolizează lupta interioară a lui Iacov și transformarea sa spirituală. În urma luptei, Iacov este binecuvântat și primește un nou nume, Israel, care înseamnă “cel care se luptă cu Dumnezeu”. În urma luptei, Iacov șchiopătează, un semn fizic al întâlnirii sale cu divinul și al schimbării sale interioare.
Acest episod este un punct de cotitură în viața lui Iacov, marcând trecerea de la un comportament caracterizat prin înșelăciune și luptă pentru supraviețuire, la o relație mai profundă și mai directă cu Dumnezeu. De asemenea, pregătește scena pentru reconcilierea lui Iacov cu Isav, care va urma în capitolele următoare.
Facerea – Capitolul 32
- După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Şi căutând, el a văzut oştirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu.
- Iacov însă, când i-a văzut, a zis: “Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” Şi a pus locului aceluia numele Mahanaim, adică două tabere.
- Apoi a trimis Iacov soli înaintea sa, la fratele său Isav, în ţinutul Seir din ţara Edomului,
- Şi le-a poruncit, zicând: “Aşa să ziceţi către domnul meu Isav: Aşa grăieşte robul tău Iacov: Am stat la Laban şi am trăit la el până acum.
- Am boi şi asini, oi, slugi şi slujnice, şi am trimis să vestească pe domnul meu Isav, ca să afle robul tău bunăvoinţă înaintea ta”.
- Şi întorcându-se la Iacov, i-au spus solii: “Am fost la fratele tău Isav şi iată el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni”.
- Iacov însă s-a spăimântat foarte şi nu ştia ce să facă. Şi a împărţit oamenii, care erau cu el, boii, oile şi cămilele în două tabere.
- Şi a zis Iacov: “De va năvăli Isav asupra unei tabere şi o va bate, va scăpa cealaltă tabără”.
- Apoi Iacov a zis: “Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, Tu, Cel ce mi-ai zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere, şi Eu îţi voi face bine,
- Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere;
- Izbăveşte-mă dar din mâna fratelui meu, din mâna lui Isav, căci mă tem de el, ca nu cumva să vină şi să mă omoare pe mine şi pe aceste mame cu copii.
- Căci Tu ai zis: îţi voi face bine şi voi înmulţi neamul tău ca nisipul mării, cât nu se va putea număra din pricina mulţimii”.
- Şi a rămas acolo în noaptea aceea. Apoi a luat din cele ce avea şi a trimis dar fratelui său Isav:
- Două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,
- Treizeci de cămile mulgătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de asine şi zece asini.
- Şi a dat fiecare din aceste turme deosebi în seama slugilor sale şi a zis slugilor sale: “Treceţi înaintea mea şi să fie depărtate turmele una de alta”.
- Celui dintâi i-a poruncit, zicând: “Când te va întâlni fratele meu Isav şi te va întreba: Al cui eşti tu şi unde te duci, şi ale cui sunt acestea, ce merg înaintea ta,
- Să zici: Ale robului tău Iacov; e dar trimis lui Isav, stăpânul meu. Iată vine şi el după noi!”
- Aşa a poruncit Iacov şi slugii celei de a doua şi celei de a treia şi tuturor celor ce mergeau cu turmele, zicând: “Aşa să spuneţi lui Isav, când îl veţi întâlni.
- Şi să-i mai spuneţi: Iată şi el, robul tău Iacov, vine după noi”. Căci îşi zicea: Voi îmblânzi faţa lui cu darurile ce-mi merg înainte şi numai după aceea voi vedea faţa lui, şi aşa poate mă va primi.
- Şi au pornit darurile înaintea lui, iar el a rămas noaptea aceea în tabără.
- Dar s-a sculat noaptea şi luând pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi, a trecut Iabocul prin vad.
- Iar după ce i-a luat şi i-a trecut râul, a trecut şi toate ale sale.
- Rămânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor.
- Văzând însă că nu-l poate răpune Acela, S-a atins de încheietura coapsei lui şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei, pe când se lupta cu el.
- Şi i-a zis: “Lasă-Mă să plec, că s-au ivit zorile!” Iacov I-a răspuns: “Nu Te las până nu mă vei binecuvânta”.
- Şi l-a întrebat Acela: “Care îţi este numele?” Şi el a zis: “Iacov!”
- Zisu-i-a Acela: “De acum nu-ţi va mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai ieşit biruitor!”
- Şi a întrebat şi Iacov, zicând: “Spune-mi şi Tu numele Tău!” Iar Acela a zis: “Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!” Şi l-a binecuvântat acolo.
- Şi a pus Iacov locului aceluia numele Peniel, adică faţa lui Dumnezeu, căci şi-a zis: “Am văzut pe Dumnezeu în faţă şi mântuit a fost sufletul meu! “
- Iar când răsărea soarele, trecuse de Peniel, dar el şchiopăta din pricina şoldului.
- De aceea fiii lui Israel până astăzi nu mănâncă muşchiul de pe şold, pentru că Cel ce S-a luptat a atins încheietura şoldului lui Iacov, în dreptul acestui muşchi.
Citește și: Facerea – Capitolul 31
