Facerea – Capitolul 3

Aceste versete din capitolul 3 al cărții Genezei din Biblie descriu povestea cunoscută sub numele de “Căderea omului” sau “Păcatul originar”. Povestea începe cu șarpele, descris ca fiind cel mai șiret dintre toate animalele, care o ispitește pe Eva să mănânce din fructul pomului cunoașterii binelui și răului, deși Dumnezeu le interzisese acest lucru.

Șarpele îi spune Evei că, dacă va mânca din fruct, ochii ei se vor deschide și va fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. Eva, convinsă de cuvintele șarpelui, mănâncă din fruct și îi dă și lui Adam să mănânce. După ce mănâncă, ochii lor se deschid, își dau seama că sunt goi și își fac acoperăminte din frunze de smochin.

Când Dumnezeu îi găsește ascunzându-se în grădină și îi întreabă de ce s-au ascuns, Adam și Eva își recunosc faptele. Dumnezeu îl blestemă pe șarpe, punând dușmănie între șarpe și femeie și între urmașii lor. Femeii îi spune că va naște copii în durere și că va fi supusă bărbatului. Lui Adam îi spune că pământul va fi blestemat din cauza lui și că va trebui să muncească greu pentru a se hrăni.

Adam îi dă femeii numele Eva, care înseamnă “viață”, deoarece ea va fi mama tuturor celor vii. Dumnezeu le face haine de piele și îi îmbracă.

Dumnezeu, recunoscând că Adam și Eva au acum cunoașterea binelui și răului, îi izgonește din Grădina Edenului pentru a preveni ca ei să mănânce și din pomul vieții și să trăiască veșnic. El pune heruvimi și o sabie de flacără vâlvâitoare pentru a păzi drumul către pomul vieții.

Această poveste este fundamentală în teologia creștină și iudaică, deoarece explică originea păcatului și a suferinței în lume, precum și nevoia de mântuire și răscumpărare. De asemenea, stabilește o bază pentru înțelegerea naturii umane și a relației dintre om și Dumnezeu.

Facerea – Capitolul 3

1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: “Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?”
2. Iar femeia a zis către şarpe: “Roade din pomii raiului putem să mâncăm;
3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: “Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”
4. Atunci şarpele a zis către femeie: “Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
8. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
9. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: “Adame, unde eşti?”
10. Răspuns-a acesta: “Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns”.
11. Şi i-a zis Dumnezeu: “Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?”
12. Zis-a Adam: “Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat”.
13. Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: “Pentru ce ai făcut aceasta?” Iar femeia a zis: “Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat”.
14. Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: “Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!
15. Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”.
16. Iar femeii i-a zis: “Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”.
17. Iar lui Adam i-a zis: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19. ÃŽn sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.
20. Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.
21. Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.
22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: “Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…”
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.

Citește și: Facerea – Capitolul 2