Acest pasaj din Geneza 29 descrie călătoria lui Iacov în Mesopotamia și căsătoria sa cu Lia și Rahila, fiicele lui Laban. Acesta este un moment crucial în viața lui Iacov, care influențează nu doar cursul vieții sale, ci și istoria viitorului popor israelit.
Iacov pleacă spre Haran pentru a evita furia fratelui său Isav și pentru a-și găsi o soție din familia mamei sale. Întâlnirea sa cu Rahila la fântână este un moment romantic, marcând dragostea lui imediată pentru ea.
Iacov acceptă să slujească șapte ani pentru Rahila, dar este înșelat de Laban, care îi dă pe Lia ca soție. Acest lucru reflectă tema înșelăciunii și a răsturnării de situații, o temă recurentă în viața lui Iacov.
După ce își îndeplinește obligația de a slujit șapte ani pentru Lia, Iacov se căsătorește și cu Rahila, lucrând încă șapte ani pentru Laban. Dragostea lui pentru Rahila este evidentă, deoarece este dispus să slujească un total de paisprezece ani pentru ea.
Lia, deși este disprețuită de Iacov, naște patru fii: Ruben, Simeon, Levi și Iuda. Aceasta subliniază intervenția divină în viața familiei, deoarece Dumnezeu “deschide pântecele” Liei, în timp ce Rahila rămâne stearpă.
În concluzie, acest capitol din Geneza subliniază complexitatea relațiilor umane și modul în care Dumnezeu lucrează în viața oamenilor pentru îndeplinirea planurilor Sale. Căsătoriile lui Iacov și nașterea copiilor săi pun bazele celor Douăsprezece Triburi ale lui Israel, fiecare fiu devenind strămoșul unui trib.
Facerea – Capitolul 29
- Sculându-se apoi, Iacov s-a dus în pământul fiilor Răsăritului, la Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Isav.
- Şi căutând el o dată, iată în câmp o fântână, iar lângă ea trei turme de oi culcate; căci din fântâna aceea se adăpau turmele şi pe gura fântânii era o piatră mare.
- Când se adunau acolo toate turmele, ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii şi adăpau oile, apoi iar puneau piatra la locul ei pe gura fântânii.
- Deci a zis Iacov către păstori: “Fraţilor, de unde sunteţi voi?” Iar ei au zis: “Noi suntem din Haran”.
- Şi el le-a zis: “Cunoaşteţi voi pe Laban, feciorul lui Nahor?” Răspuns-au aceia: “Îl cunoaştem”.
- Zis-a iarăşi Iacov: “E sănătos?” Şi ei au zis: “Sănătos. Iată Rahila, fata lui, vine cu oile”.
- Zis-a Iacov către ei: “Mai e încă mult din zi şi nu e încă vremea să se adune turmele; adăpaţi oile şi duceţi-vă de le paşteţi”.
- Iar ei au zis: “Până nu se adună toţi păstorii, nu putem să prăvălim piatra de pe gura fântânii, ca să adăpăm oile!”
- Încă grăind el cu ei, iată a venit Rahila, fiica lui Laban, cu oile tatălui său, căci ea păştea oile tatălui său.
- Văzând Iacov pe Rahila, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat Iacov şi a prăvălit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale.
- Şi a sărutat Iacov pe Rahila şi şi-a ridicat glasul şi a plâns.
- Apoi a spus Rahilei că-i rudă cu tatăl ei şi că-i fiul Rebecăi. Iar ea a alergat şi a spus tatălui său toate acestea.
- Auzind Laban de sosirea lui Iacov, fiul surorii sale, a alergat în întâmpinarea lui şi, îmbrăţişându-l, l-a sărutat şi l-a adus în casa sa şi el a povestit lui Laban toate.
- Iar Laban i-a zis: “Tu eşti din oasele mele şi din carnea mea”. Şi a stat Iacov la el o lună de zile.
- Atunci Laban a zis către Iacov: “Au doară îmi vei sluji în dar, pentru că îmi eşti rudă? Spune-mi, care-ţi va fi simbria?”
- Laban însă avea două fete: pe cea mai mare o chema Lia şi pe cea mai mică o chema Rahila.
- Lia era bolnavă de ochi, iar Rahila era chipeşă la statură şi tare frumoasă la fată.
- Lui Iacov însă îi era dragă Rahila şi a zis: “Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahila, fata ta cea mai mică”.
- Zisu-i-a Laban: “Mai bine s-o dau după tine decât s-o dau după alt bărbat. Rămâi la mine!”
- Şi a slujit Iacov pentru Rahila şapte ani şi i s-a părut numai câteva zile, pentru că o iubea.
- Apoi a zis Iacov către Laban: “Dă-mi femeia, că mi s-au împlinit zilele să intru la ea”.
- Atunci a chemat Laban pe toţi oamenii locului aceluia şi a făcut ospăţ.
- Iar seara a luat Laban pe fiica sa Lia şi a băgat-o înăuntru şi a intrat Iacov la ea.
- Şi Laban a dat pe roaba sa Zilpa, roabă fiicei sale Lia.
- Dar când s-a făcut ziuă, iată era Lia. Şi a zis Iacov către Laban: “Pentru ce mi-ai făcut aceasta? Nu Îi-am slujit eu oare pentru Rahila? Pentru ce m-ai înşelat?”
- Răspuns-a Laban: “Aici la noi nu se pomeneşte să se mărite fata cea mai mică înaintea celei mai mari.
- Împlineşte această săptămână de nuntă şi-ţi voi da-o şi pe aceea, pentru slujba ce-mi vei mai face alţi şapte ani!”
- Şi a făcut Iacov aşa: a împlinit săptămâna de nuntă şi i-a dat Laban şi pe Rahila, fiica sa, de femeie.
- Atunci a dat Laban pe roaba sa Bilha, roabă fiicei sale Rahila.
- A intrat deci Iacov şi la Rahila şi iubea el pe Rahila mai mult decât pe Lia. Apoi a mai slujit Iacov lui Laban alţi şapte ani.
- Văzând însă Domnul Dumnezeu că Lia era dispreţuită, a deschis pântecele ei, iar Rahila fu stearpă.
- A zămislit deci Lia şi a născut lui Iacov un fiu, căruia i-a pus numele Ruben, zicând: “A căutat Domnul la smerenia mea şi mi-a dat fiu; de acum mă va iubi bărbatul meu”.
- Apoi a zămislit Lia iarăşi şi a născut lui Iacov al doilea fiu şi a zis: “Auzit-a Domnul că nu sunt iubită şi mi-a dat şi pe acesta”. Şi i-a pus numele Simeon.
- Şi iarăşi a zămislit ea şi a mai născut un fiu şi a zis: “De acum se va lipi de mine bărbatul meu, căci i-am născut trei fii”. De aceea i-a pus acestuia numele Levi.
- Şi iarăşi a zămislit şi a mai născut un fiu şi a zis: “Acum voi lăuda pe Domnul!” De aceea i-a pus numele Iuda. Apoi a încetat Lia de a mai naşte.
Citește și: Facerea – Capitolul 28
