Acest pasaj din Geneza 28 descrie un moment semnificativ în viața lui Iacov, marcând o tranziție importantă în relația sa cu Dumnezeu și în destinul său personal.
Isaac îl binecuvântează pe Iacov și îi poruncește să nu-și ia soție din fetele Canaaneilor, ci să meargă în Mesopotamia, la familia mamei sale, pentru a-și găsi o soție. Acest lucru subliniază dorința de a păstra linia de sânge și credința familiei patriarhale.
Observând că fetele Canaaneilor nu erau pe placul lui Isaac, Isav se căsătorește cu Mahalat, fata lui Ismael, într-un efort de a câștiga favorurile tatălui său. Acest lucru reflectă dorința lui Isav de a se alinia cu valorile familiei și de a-și îmbunătăți relația cu tatăl său.
În drumul său spre Haran, Iacov are un vis profetic în care vede o scară ce unește cerul și pământul, cu îngeri urcând și coborând pe ea. Dumnezeu îi apare și îi promite că îi va da pământul pe care doarme și că va binecuvânta toate neamurile prin urmașii săi. Acest vis simbolizează conexiunea dintre cer și pământ și rolul lui Iacov ca intermediar între Dumnezeu și omenire.
Trezindu-se din vis, Iacov este profund mișcat și recunoaște locul ca fiind sfânt, numindu-l Betel (Casa lui Dumnezeu). El face o făgăduință că, dacă Dumnezeu îl va proteja și-l va întoarce cu bine acasă, atunci Domnul va fi Dumnezeul său și va da zeciuială din tot ce primește.
În concluzie, acest capitol din Geneza evidențiază un moment de transformare spirituală pentru Iacov și stabilirea unei relații personale cu Dumnezeu. Promisiunea lui Dumnezeu și făgăduința lui Iacov marchează începutul unui angajament profund și al unei credințe care va influența cursul istoriei poporului israelit.
Facerea – Capitolul 28
- Atunci a chemat Isaac pe Iacov şi l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: “Să nu-ţi iei femeie din fetele Canaaneilor;
- Ci scoală şi mergi în Mesopotamia în casa lui Batuel, tatăl mamei tale, şi-ţi ia femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele mamei tale,
- Şi Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze, să te crească şi să te înmulţească şi să lăsară din tine popoare multe;
- Să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam, tatăl meu, ţie şi urmaşilor tăi ca să stăpâneşti pământul ce-l locuieşti acum şi pe care l-a dat Dumnezeu lui Avraam,
- Şi aşa Isaac i-a dat drumul lui Iacov, iar acesta s-a dus în Mesopotamia, la Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Isav.
- Văzând însă Isav că Isaac a binecuvântat pe Iacov şi l-a trimis în Mesopotamia, să-şi ia femeie de acolo, pentru care l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: “Să nu-ţi iei femeie din fetele Canaaneilor”,
- Şi că Iacov a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Mesopotamia,
- Şi înţelegând Isav că lui Isaac, tatăl său; nu-i plac fetele Canaaneilor,
- S-a dus la Ismael şi, pe lângă cele două femei ale sale, şi-a mai luat şi pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot.
- Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran.
- Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.
- Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea.
- Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: “Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.
- Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului.
- Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus”.
- Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: “Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!”
- Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: “Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!”
- Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineaţă, a luat piatra ce şi-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn.
- Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se numea Luz.
- Şi a făcut Iacov făgăduinţă, zicând: “De va fi Domnul Dumnezeu cu mine şi mă va povăţui în calea aceasta, în care merg eu astăzi, de-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac;
- Şi de mă voi întoarce sănătos la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu.
- Iar piatra aceasta, pe care am pus-o stâlp, va fi pentru mine casa lui Dumnezeu şi din toate câte-mi vei da Tu mie, a zecea parte o voi da Ţie”.
Citește și: Facerea – Capitolul 27