Pasajul din Geneza 27 descrie un moment crucial în viața familiei patriarhului Isaac, marcând un punct de cotitură în destinul fiilor săi, Iacov și Isav. Acest episod subliniază teme importante precum binecuvântarea, înșelăciunea, destinul și consecințele alegerilor personale.
Isaac, acum bătrân și cu vederea slăbită, decide să-l binecuvânteze pe fiul său mai mare, Isav, cerându-i să vâneze și să-i pregătească o mâncare preferată.
Rebeca, auzind planul lui Isaac, complotează cu Iacov, fiul ei mai mic, pentru a obține binecuvântarea destinată lui Isav. Ea îi pregătește lui Isaac mâncarea preferată și îl îmbracă pe Iacov cu hainele lui Isav, folosind piei de ied pentru a imita părul aspru al lui Isav.
Iacov se prezintă în fața lui Isaac și, profitând de orbirea acestuia, se dă drept Isav. Isaac, deși inițial suspicios, este înșelat de vocea și atingerea lui Iacov și îi acordă binecuvântarea destinată întâiului născut.
Când Isav se întoarce și descoperă înșelăciunea, este devastat și furios. Isaac îi explică că binecuvântarea nu poate fi retrasă și îi oferă o binecuvântare secundară, care prevestește un viitor dificil.
Isav plănuiește să-l ucidă pe Iacov după moartea tatălui lor. Rebeca, aflând de acest plan, îl sfătuiește pe Iacov să fugă la unchiul său Laban în Haran, pentru a evita mânia fratelui său.
Rebeca își exprimă nemulțumirea față de căsătoriile lui Isav cu femei hittite, care îi cauzează suferință și disconfort.
În concluzie, acest capitol evidențiază complexitatea relațiilor familiale și impactul profund al deciziilor și acțiunilor individuale asupra destinului. Înșelăciunea și manipularea pentru obținerea binecuvântării patriarhale reflectă o luptă pentru putere și favoruri divine, având consecințe de lungă durată pentru toți membrii familiei.
Facerea – Capitolul 27
- Iar după ce a îmbătrânit Isaac şi au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai mare, şi i-a zis: “Fiul meu!” Zis-a acela: “Iată-mă!”
- Şi Isaac a zis: “Iată, eu am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.
- Ia-ţi dară uneltele tale, tolba şi arcul, şi ieşi la câmp şi adu-mi ceva vânat;
- Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!”
- Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isav. S-a dus deci Isav la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său;
- Iar Rebeca a zis către Iacov, fiul cel mai mic: “Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, şi zicând:
- “Adu vânat şi fă-mi o mâncare să mănânc şi să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri”.
- Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ţi poruncesc:
- Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri şi buni şi voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău;
- Iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri”.
- Iacov însă a zis către Rebeca, mama sa: “Isav, fratele meu, e om păros, iar eu n-am păr.
- Nu cumva tatăl meu să mă pipăie şi voi fi în ochii lui ca un înşelător şi în loc de binecuvântare, voi atrage asupră-mi blestem”.
- Zis-a mama sa: “Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povaţa mea şi du-te şi adu-mi iezii!”
- Atunci, ducându-se Iacov, a luat şi a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui lui.
- Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea în casă, şi a îmbrăcat pe Iacov, fiul ei cel mai mic;
- Iar cu pieile iezilor a înfăşurat braţele şi părţile goale ale gâtului lui.
- Şi a dat mâncarea şi pâinea ce gătise în mâinile lui Iacov, fiul său,
- Şi acesta a intrat la tatăl său şi a zis: “Tată!” Iar acela a răspuns: “Iată-mă! Cine eşti tu, copilul meu?”
- Zis-a Iacov către tatăl său: “Eu sunt Isav, întâiul tău născut. Am făcut precum mi-ai poruncit; scoală şi şezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
- Zis-a Isaac către fiul său: “Cum l-ai găsit aşa curând, fiul meu?” Şi acesta a zis: “Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”.
- Zis-a Isaac iarăşi către Iacov: “Apropie-te să te pipăi, fiul meu, de eşti tu fiul meu Isav sau nu”.
- Şi s-a apropiat Iacov de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit şi a zis: “Glasul este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav”.
- Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isav; şi l-a binecuvântat.
- Şi a mai zis: “Tu oare eşti fiul meu Isav?” Şi Iacov a răspuns: “Eu”.
- Zis-a Isaac: “Adu-mi şi voi mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvânteze sufletul meu!” Şi i-a adus şi a mâncat; apoi i-a adus şi vin şi a băut.
- După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: “Apropie-te, fiule, şi mă sărută!” â
- Atunci s-a apropiat Iacov şi l-a sărutat. Şi a simţit Isaac mirosul hainei lui şi l-a binecuvântat şi a zis: “Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat, pe care l-a binecuvântat Domnul.
- Să-ţi dea ţie Dumnezeu din roua cerului şi din belşugul pământului, pâine multă şi vin.
- Să-ţi slujească popoarele şi căpeteniile să se închine înaintea ta; să fii stăpân peste fraţii tăi şi feciorii mamei tale să ţi se închine ţie; cel ce te va blestema să fie blestemat şi binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!”
- Îndată ce a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacov, fiul său, şi cum a ieşit Iacov de la faţa tatălui său Isaac, a venit şi Isav cu vânatul lui.
- A făcut şi el bucate şi le-a adus tatălui său şi a zis către tatăl său: “Scoală, tată, şi mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
- Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: “Cine eşti tu?” Iar el a zis: “Eu sunt Isav, fiul tău cel întâi-născut!”
- Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte şi a zis: “Dar cine-i acela, care a căutat şi mi-a adus vânat şi am mâncat de la el înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat şi binecuvântat va fi?”
- Iar Isav, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare şi foarte dureros şi a zis către tatăl său: “Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”
- Zis-a Isaac către el: “A venit fratele tău cu înşelăciune şi a luat binecuvântarea ta”.
- Iar Isav a zis: “Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înşelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea”. Apoi a zis Isav către tatăl său: “Nu mi-ai păstrat şi mie binecuvântare, tată?”
- Răspuns-a Isaac şi a zis lui Isav: “Iată, stăpân l-am făcut peste tine şi pe toţi fraţii lui i-am făcut lui robi; cu pâine şi cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?”
- Şi a zis Isav către tatăl său: “Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată:” Şi cum Isaac tăcea, Isav şi-a ridicat glasul şi a început a plânge.
- Atunci, răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: “Iată, locuinţa ta va fi un pământ mănos şi cerul îţi va trimite roua sa;
- Cu sabia ta vei trăi şi vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica şi vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău”.
- De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi a zis Isav în cugetul său: “Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu; atunci am să ucid pe Iacov, fratele meu!”
- Dar i s-a spus Rebecăi cuvintele lui Isav, fiul cel mai mare, şi ea a trimis de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, şi i-a zis: “Iată Isav, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine, omorându-te.
- Acum dar, fiul meu, ascultă povaţa mea şi, sculându-te, fugi la Haran, în Mesopotamia, la fratele meu Laban,
- Şi stai la el câtva timp, până se va potoli mânia fratelui tău
- Şi până va mai uita el ce i-ai făcut. Atunci voi trimite şi te voi lua de acolo. Pentru ce să rămân eu într-o singură zi fără de voi amândoi?”
- Apoi Rebeca a zis către Isaac: “Sunt scârbită de viaţa mea, din pricina fetelor Heteilor. Dacă-şi ia şi Iacov femeie ca acestea, din fetele pământului acestuia, atunci la ce-mi mai e bună viaţa?”
Citește și: Facerea – Capitolul 26
