Povestea celor doi îngeri care au ajuns la Sodoma, descrisă în Geneza, este una dintre cele mai dramatice și semnificative relatări din Vechiul Testament. Această secțiune a Bibliei nu doar că ilustrează distrugerea Sodomei și Gomorei, dar oferă și o perspectivă asupra caracterului lui Lot și a relației sale cu Dumnezeu.
Lot, nepotul lui Avraam, locuia în Sodoma și, la fel ca unchiul său, demonstrează ospitalitate față de cei doi vizitatori, care erau de fapt îngeri trimiși de Dumnezeu. El îi invită în casa sa și le oferă adăpost și hrană, în ciuda obiecțiilor inițiale ale îngerilor. Această scenă subliniază importanța ospitalității și a bunătății față de străini, un principiu moral valoros în multe culturi.
Situația se complică atunci când locuitorii Sodomei, cunoscuți pentru comportamentul lor imoral, cer ca vizitatorii lui Lot să fie aduși afară pentru a fi abuzați. Lot încearcă să-i protejeze pe îngeri, oferindu-le locuitorilor pe propriile sale fiice, un gest care ridică întrebări serioase despre moralitate și etică.
Îngerii intervin pentru a salva situația, lovind locuitorii cu orbire și îndemnându-l pe Lot să fugă din oraș cu familia sa, deoarece Dumnezeu intenționează să distrugă Sodoma și Gomora din cauza răutății lor. Aceasta evidențiază justiția divină și consecințele comportamentului imoral.
Tragedia se adâncește când femeia lui Lot se uită înapoi spre orașul în flăcări și se transformă într-un stâlp de sare, un simbol al consecințelor neascultării și atașamentului față de lucrurile lumești.
În final, povestea se încheie cu un act de disperare și moralitate îndoielnică, când fiicele lui Lot, crezând că sunt singurele supraviețuitoare pe pământ, își îmbată tatăl și rămân însărcinate de la el. Acest final șocant subliniază complexitatea naturii umane și consecințele unor decizii greșite.
În concluzie, această poveste este o reflectare a ospitalității, a justiției divine, a moralității umane și a consecințelor alegerilor noastre. Ea ne învață despre importanța ospitalității, pericolele imoralității și necesitatea ascultării și încrederii în Dumnezeu.
Facerea – Capitolul 19
- Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ
- Şi a zis: “Stăpânii mei, abateţi-vă pe la casa slugii Voastre, ca să rămâneţi acolo; spălaţi-Vă picioarele, iar dimineaţă, sculându-Vă, Vă veţi duce în drumul Vostru”. Ei însă au zis: “Nu, ci vom rămâne în uliţă”.
- Iar el I-a rugat stăruitor şi S-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit mâncare, Le-a copt azime şi au mâncat.
- Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa,
- Şi au chemat afară pe Lot şi au zis către el: “Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaştem!”
- Şi a ieşit Lot la ei dinaintea uşii şi, închizând uşa după dânsul,
- A zis către ei: “Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău.
- Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!”
- Iar ei au zis către el: “Pleacă de aici! Eşti un venetic şi acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora iţi vom face!” Şi repezindu-se spre Lot, se apropiară să spargă uşa.
- Atunci Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Şi mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei şi au încuiat uşa;
- Iar pe oamenii, care erau la uşa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească uşa.
- Apoi au zis cei doi Oameni către Lot: “Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii, sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul acesta,
- Că Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem”.
- Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui, şi le-a zis: “Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, că va să piardă Domnul cetatea”. Ginerilor însă li s-a părut că el glumeşte.
- Iar în revărsatul zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: “Scoală, ia-ţi femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile cetăţii!”
- Dar fiindcă el zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de mână pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale lui
- Şi, scoţându-l afară, unul din Ei a zis: “Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi în munte, ca să nu pieri cu ei!
- Iar Lot a zis către Dânşii: “Nu, Stăpâne!
- Iată sluga Ta a aflat bunăvoinţă înaintea Ta şi Tu ai făcut milă mare cu mine, mântuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug până în munte, ca să nu mă ajungă primejdia şi să nu mor.
- Iată cetatea aceasta este mai aproape; să fug acolo şi să mă izbăvesc. Ea e mică şi-mi voi scăpa acolo viaţa prin Tine!”
- Şi i-a zis îngerul: “Iată, îţi cinstesc faţa şi-ţi împlinesc acest cuvânt, să nu pierd cetatea despre care grăieşti.
- Grăbeşte dar şi fugi acolo; că nu pot să fac nimic până nu vei ajunge tu acolo!” De aceea s-a şi numit cetatea aceea Ţoar.
- Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Ţoar.
- Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul
- Şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia.
- Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut în stâlp de sare.
- Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului
- Şi, căutând spre Sodoma şi Gomora şi spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor.
- Dar, când a stricat Dumnezeu toate cetăţile din părţile acelea, şi-a adus aminte Dumnezeu de Avraam şi a scos pe Lot afară din prăpădul cu care a stricat Dumnezeu cetăţile, unde trăia Lot.
- Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale.
- Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: “Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
- Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!”
- Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.
- Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: “Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!”
- Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.
- Şi au rămas amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.
- Şi a născut cea mai mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: “Este din tatăl meu”. Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi astăzi.
- Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând: “Acesta-i fiul neamului meu”. Acesta e tatăl Amoniţilor, care sunt şi astăzi.
Citește și: Facerea – Capitolul 18
