Aceste versete din Cartea Genezei descriu un moment semnificativ în relația dintre Avram (mai târziu numit Abraham) și Dumnezeu, marcând stabilirea unui legământ între ei.
În acest pasaj, Dumnezeu îi apare lui Avram într-un vis și îi promite protecție (“Eu sunt scutul tău”) și o răsplată mare. Avram, care se confruntă cu problema lipsei de urmași, își exprimă îngrijorarea că va muri fără a avea copii și că Eliezer din Damasc va fi moștenitorul său. Dumnezeu îi răspunde, asigurându-l că va avea un fiu biologic și că urmașii săi vor fi la fel de numeroși ca stelele de pe cer. Această promisiune este un moment crucial, deoarece subliniază credința și încrederea lui Avram în Dumnezeu, care “i s-a socotit ca dreptate”.
Dumnezeu îi promite lui Avram nu doar un moștenitor, ci și un teritoriu vast pentru urmașii săi, întinzându-se de la râul Egiptului până la Eufrat. Această promisiune de pământ este un element esențial al legământului și reprezintă baza pentru viitorul națiunii israelite.
Pentru a consolida acest legământ, Dumnezeu îi cere lui Avram să pregătească un sacrificiu special, constând în diverse animale tăiate în două, cu excepția păsărilor. Acest ritual simbolizează seriozitatea și sacralitatea legământului. Prezența fumului și a pârâii de foc care trec printre bucățile animalelor sacrificate reprezintă prezența lui Dumnezeu și confirmarea legământului.
Pasajul se încheie cu o profeție despre viitorul dificil al urmașilor lui Avram, care vor fi robiți și apăsați într-un pământ străin (Egipt) timp de patru sute de ani, dar în cele din urmă vor fi eliberați și se vor întoarce în pământul promis.
În concluzie, acest fragment subliniază importanța credinței și încrederii în Dumnezeu, promisiunea unui viitor și a unei națiuni pentru Avram și urmașii săi, precum și stabilirea unui legământ etern între Dumnezeu și Avram, care va influența cursul istoriei biblice.
Facerea – Capitolul 15
- După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: “Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!”
- Iar Avram a răspuns: “Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii şi cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc”.
- Apoi Avram a adăugat: “De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moştenitor după mine!”
- Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: “Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!”
- Apoi l-a scos afară şi i-a zis: “Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!” Şi a adăugat: “Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!”
- Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate.
- Şi i-a zis iarăşi: “Eu sunt Domnul, Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ţi dau pământul acesta de moştenire”.
- Şi a zis Avram: “Stăpâne Doamne pe ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?”
- Iar Domnul i-a zis: “Găteşte-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!”
- Şi a luat Avram toate aceste animale, le-a tăiat în două şi a pus bucăţile una în faţa alteia; iar păsările nu le-a tăiat.
- Şi năvăleau păsările răpitoare asupra trupurilor, iar Avram le alunga.
- La asfinţitul soarelui, a căzut peste Avram somn greu şi iată l-a cuprins întuneric şi frică mare.
- Atunci a zis Domnul către Avram: “Să ştii bine că urmaşii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiţi şi apăsaţi patru sute de ani;
- Dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu şi după aceea ei vor ieşi să vină aici, cu avere multă.
- Iar tu vei trece la părinţii tăi în pace şi vei fi îngropat la bătrâneţi fericite.
- Ei însă se vor întoarce aici, în al patrulea veac de oameni, căci nu s-a umplut încă măsura nelegiuirilor Amoreilor”.
- Iar după ce a asfinţit soarele şi s-a făcut întuneric, iată un fum ca dintr-un cuptor şi pară de foc au trecut printre bucăţile acelea.
- În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram, zicând: “Urmaşilor tăi voi da pământul acesta de la râul Egiptului până la râul cel mare al Eufratului;
- Voi da pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmonei,
- Pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi,
- Pe Amorei, pe Canaanei, pe Hevei, pe Gherghesei şi pe Iebusei”.
Citește și: Facerea – Capitolul 14
